Midnight in Paris. Magia vine de la personaje şi din elementele surpriză

Woody Allen evadează din prezent cu Midnight in Paris, cel de-al cincilea film din cariera sa care deschide Festivalul de Film de la Cannes, dând startul celei de-a 64 ediţii, miercuri seara. Regizorul a adus la Cannes, până acum, 12 producții, din cele 45 ale întregii sale activităţi, şi - de fiecare dată - a fost însoţit pe covorul roşu de actori de categoria A.

Miercuri seara, alături de Woody Allen au păşit pe scările de la Grand Théâtre Lumière Owen Wilson, protagonistul, Rachel McAdams, logodnica din film a acestuia, Adrien Brody, genial într-un cameo, pe post de Salvador Dalí, Michael Sheen, intelectualul pedant, şi fermecătoarea Lea Sedoux, o buchinistă. Carla Bruni şi Marion Cotillard au lipsit de la ceremonia de deschidere a Festivalului. Midnight in Paris e primul film al lui Woody Allen turnat integral în Paris, deşi Love and Death (1975) şi Everyone Says I Love You (1996) au avut secvenţe acolo.

Midnight in Paris, cu premiera românească pe 16 septembrie, este o evadare din prezent, în Parisul anilor '20. Protagonistul (scriitor, jucat de Owen Wilson), ajunge din secolul XXI în trecut, întâlnindu-i pe Hemingway și Fitzgerald, doi dintre romancierii preferați, plus mulți alții -  totul într-o defilare amuzantă, mizându-se integral pe efectul surprinzător și comic al situației, scoțându-se din schemă latura profundă, filozofică pe care astfel de întâlniri le-ar putea implica. Declarația de dragoste a lui Woody Allen pentru Paris se arată preponderent în scene de noapte și secvențe pe timp de ploaie. Gil (Owen Wilson) lucrează la un roman și caută inspirația pe străzile Parisului. Un vehicul care apare exact la miezul nopții îl transportă cu aproape un secol în urmă. În această epocă o întâlnește pe Adriana (Marion Cotillard), care-i devine un fel de muză și care-l face să reflecteze la relația pe care o are cu logodnica lui, Ines, jucată de Rachel McAdams. Dacă intro-ul filmului, până la anunțarea distribuției, e ca o răsfoire plicticoasă a unui album cu vederi ale Parisului, continuarea are și momente care vor surprinde spectatorul, iar peregrinările lui Gil au ceva din ritmul și senzațiile pe care ți le trezește o poezie nostalgică.

Cum joacă prima doamnă a Franței, Carla Bruni. Absența de la festival

Woody Allen a fost pus în situația de a contracara zvonurile apărute încă din timpul filmărilor, după care pentru filmarea scenelor cu Carla Bruni au fost necesare mai multe duble decât în mod obișnuit, pentru că prima doamnă a Franței făcea eforturi evidente să nu privească în cameră. Regizorul a spus că Bruni e o profesionistă. Ce am observat legat de jocul ei este o nesiguranță pe care în mod normal personajul, o curatoare de muzeu, nu era cazul s-o aibă și un soi de auto-impusă timiditate, din nou ruptă de context. Dar faptul că Bruni dă bine în cadru, te face să-i treci cu vederea stângăcia. 

Pe de altă parte, absența de pe covorul roșu cannez ar putea să aibă două explicații. Sarcina și un film în afara competiției care dă mari bătăi de cap în Palais de l'Elysée - La Conquête, despre ascensiunea lui Sarkozy. Deși prima doamnă a Franței nu vrea să confirme zvonurile legate de sarcină, Woody Allen gafează și declară pe covorul roșu pentru France 2: "Ne lipsește. Suntem fericiți pentru ea, pentru că trece printr-un moment grozav".

Adrien Brody, genial pe post de Salvador Dalí. Salvat de replici

Lungimea rolului pe care îl joacă l-a făcut pe Adrien Brody să anuleze toate interviurile, deși actorul a fost prezent la Cannes. Dar Woody Allen i-a scris cel mai spumos personaj din întreg filmul. În plus, Allen ne face conștienți de asemănarea fizică dintre actor și pictor.

Woody Allen, un răsfățat al Cannes-ului

Midnight in Paris îl aduce pe Woody Allen pentru a 12-a oară în Cannes, și a treia oară în ani consecutivi (în 2010 Allen prezenta You Will Meet A Tall Dark Stranger). În 2002, Allen primea La Palme des Palmes, un premiu special pentru întreaga activitate, acordat de Festival, premiu pe care doar Ingmar Bergman îl mai primise. În 1985, regizorul născut la New York primea Premiul Criticii din partea FIPRESCI pentru The Purple Rose of Cairo.