Michelle Rodriguez – Interviu in exclusivitate

de Interviu realizat de Alexandra M. Paun în 8 Apr 2005
Michelle Rodriguez – Interviu in exclusivitate
In august 2004, studiourile Media Pro Buftea au gazduit o constelatie de vedete hollywoodiene configurata pentru distributia coproductiei americano-germane „BloodRayne”. Kristanna Loken („Terminator 3: Rise of the Machines”), Michelle Rodriguez („Girlfight”, „The Fast and the Furious”, „S.W.A.T.”), Michael Madsen („Pulp Fiction”, „Kill Bill – Vol. 2”) Sir Ben Kingsley, laureat cu premiul Oscar pentru rolul din „Ghandi” (1982), Matt Davis si Will Sanderson sunt vedetele care joaca in adaptarea pentru ecran a jocului video omonim, in regia lui Uwe Boll („House of the Dead”, „Blackwoods”). Actiunea are loc in Transilvania secolului 18, cu filmari la Castelul Bran, Sighisoara si in Studiourile Media Pro. Inainte sa paraseasca Romania, dupa ce a terminat filmarile, Michelle Rodriguez (n.12 iulie 1978), ne-a acordat un interviu in exclusivitate, prin amabilitatea d-rei Anca Romanescu, PR la Studiourile Media Pro Buftea. 
 
„Sunt un spirit liber...”
 
Alexandra Paun: Cand ti-ai dat seama ca esti vedeta? Care a fost momentul sau intamplarea care a facut diferenta?
Mihchelle Rodriguez: Asta s-a intamplat dupa „Girlfight” (2000 n.r.), cand au inceput sa vina oameni la mine sa-mi ceara autografe. (rade)
 
A.P.: Ce parere ai despre luxul pe care ti-l aduce celebritatea? Petreceri scumpe, limuzine, faima...
M.R.: Uneori ma plictisesc. Nu ma atrag prea tare. (rade) Adica, sa nu ma intelegi gresit, e amuzant, e confortabil, asta imi place, si cand nu le ai ti se face dor de ele, dar as putea sa traiesc fara toate astea.
 
A.P.: Rolul tau din „Girlfight” aminteste de Paul Newman in „Somebody up there Likes Me”. (Michelle rade) A fost un fel de remake cu un personaj feminin?
M.R.: Nu m-am gandit la asta. E un rol atipic pentru o fata, intr-adevar. Personajul meu ajunge sa boxeze profesionist, dar m-am simtit bine jucand rolul asta. (asistenta ii aduce o sticla de apa plata) Multumesc.
 
A.P.: Am citit despre tine ca ai fost un copil cu probleme la scoala...
M.R.: Sunt un spirit liber. E greu sa-i spui unei astfel de persoane ce anume sa faca. (rade)
 
A.P.: ...deci nu ai avut probleme cu autoritatile...
M.R.: Nu, autoritatile au avut probleme cu mine. (rade) Nu, am glumit. E vorba doar de intelegerea altor oameni. Sunt unii oameni care nu te pot intelege si asta creaza o problema, atata tot. Oameni care nu stiu cum sa comunice.
 
A.P.: Am citit despre tine ca ai locuit in mai multe tari cind erai mica, te-ai mutat din Texas in Republica Dominicana, apoi in Puerto Rico si iarasi in State, in New Jersey. Cum te-au influentat aceste medii diferite in care ai crescut?
M.R.: M-au facut o persoana mai deschisa, mai toleranta. Am crescut fiind mereu inconjurata de lucruri diferite, si acum e acelasi lucru. Calatoresc cu avionul de cand aveam 10 ani asa ca sunt obisnuita cu mutatul dintr-un loc intr-altul, deci e o meserie perfecta pentru mine.
 
A.P.: Ai devenit vedeta de foarte tanara, dar ce ai facut inainte de „Girlfight”?
M.R.: Imi traiam viata incercand sa-mi dau seama ce vreau sa fac. Am renuntat la liceu pentru ca nu-mi placea faptul ca daca vroiam sa invat ceva trebuia sa trec prin „sistem”, care iti spune ca trebuie sa inveti si alte lucruri care pe mine nu ma interesau. Nu-mi placea sistemul asta, asa ca am renuntat la scoala si mi-am luat un echivalent al diplomei de bacalaureat, dupa care am incercat scoala de afaceri, apoi mi-am dat seama ca nu vroiam sa stau intr-un birou toata ziua, fara soare (Interviul a avut loc la in aer liber, la o masa pe malul lacului Buftea n.r.) sa arat ca un zombie la 5 dupa-amiaza cand plec de la serviciu, asa ca am ales sa fac arta, pentru ca este singurul lucru la care am fost buna dintotdeauna, la scoala si in liceu, este singurul lucru care m-a interesat cu adevarat. Asa ca atunci cand am renuntat la scoala mi-am zis: „Care este una dintre cele mai grozave forme de comunicare cunoscute de omenire? Radioul... telefonul... FILMELE!” Mi-am zis ca daca voi urma aceasta cale, imi voi da seama de ce vreau sa fac pe parcurs. Si asa s-a intamplat. Asta e lumea mea, aici simt ca apartin.
 
A.P.: Iti pastrezi prietenii de dinainte de a deveni vedeta?
M.R.: Oh, da. E ciudat, am o familie intreaga acasa. Cea mai buna prietena a mea, Yvette, locuieste la mine acasa, cu sotul si cu fiul lor, pe care eu l-am botezat, au grija de casa mea din New Jersey, o mai am si pe prietena mea Louise, cu care am crescut si pe care o cunosc de cand aveam 12 ani, am multi prieteni. Stii, multi oameni iti sunt prieteni pentru ca au ceva in comun cu tine, te vad cum esti si simt ca sunt la fel ca tine. Pentru mine cineva nu-ti este prieten daca simte invidie sau ma uraste pentru norocul meu. Ar trebui sa te bucuri pentru prietenul tau, dar eu am pierdut destui prieteni de cand am devenit actrita, pentru ca nu mai ieseam cu ei la petreceri, la baute, nu mai faceam prostiile alea de teribilism, in care nu-ti respecti sanatatea, chestii care pentru tineri sunt considerate distractie. M-au tratat ca pe o tradatoare pentru ca imi pasa mai mult de mine, de viitorul meu. Asa ca am pastrat alaturi de mine oamenii care s-au bucurat pentru mine si care au acceptat schimbarea din viata mea. Desi e greu cand mergi pe strada cu prietenii tai sa vina tot felul de straini la tine de cinci-sase ori pe zi, e amuzant, dar e greu, pentru ca sunt total necunoscuti. E ciudat pentru prieteni, pentru iubiti, pentru oricine iti este apropiat si te iubeste, e foarte greu sa faca fata la asa ceva.
 
A.P.: Cu toate calatoriile pe care trebuie sa le faci, cand mai ai timp pentru tine?
M.R.: Majoritatea timpului cand calatoresc, daca apar prin vreo coloana in reviste la „barfe” e din cauza ca merg la petreceri. Am fost la San Tropez si m-am distrat, am fost la Cannes si am petrecut acolo, imi place sa ma distrez, sunt tanara, doar n-o sa fac film dupa film si sa-mi iau o Corvette la 50 de ani, ma intelegi? Daca o sa ma bucur de viata, o s-o fac acum sau niciodata.
 
„Nu sunt inca impresionata de ce am facut pana acum.”
 
A.P.: Care este cea mai buna scena pe care ti-o amintesti?
M.R.: E cam greu de raspuns la intrebarea asta, pentru ca la fiecare film pe care il faci apreciezi ceva diferit. Depinde, in filmele S.F. imi place actiunea, dar nu cred ca am facut ceva despre care sa pot spune ca m-a satisfacut pe deplin, profesional vorbind. Nici un regizor nu m-a adus inca la un nivel la care sa ma surprind pe mine insami. Nici un film nu m-a dus inca acolo, intelegi? Nu sunt inca impresionata de ceea ce am facut pana acum.
 
A.P.: Te deranjeaza ca primesti roluri incluse intr-o tipologie?
M.R.: Nu neaparat, cred ca tot ce se intampla in viata cuiva are rolul de a te invata o lectie. Adica, daca eu primesc roluri incluse intr-un tipar este pur si simplu din cauza ca nu fac ceva cum trebuie. Si aici trebuie sa ma schimb eu, asa ca nu pot sa ma supar pe asta.
 
A.P.: Esti o „dura” si in realitate?
M.R.: (rade) Numai atunci cand trebuie sa fiu.
 
A.P.: Dar daca pe tine te intereseaza un anume rol, ce faci?
M.R.: Il sun pe agentul meu si-i cer sa-mi stabileasca o intalnire cu regizorul sau cu producatorul acelui film si de acolo, dupa ce citesc scenariul, le spun ceea ce doresc si de ce tin asa de mult sa fac acel rol si de ce ar trebui sa faca filmul cu mine.
 
A.P.: Ce planuri ai pentru viitor?
M.R.: Vreau sa scriu scenarii si sa devin producator. Peste vreo 10 ani o sa si regizez. Ma plictisesc daca fac acelasi lucru prea mult timp, daca stau prea mult intr-un loc... (rade)
 
„Romania are un viitor frumos”
 
A.P.: Sa vorbim putin despre ce ai facut aici. Ce impresie ti-a facut Romania?
M.R.: Mi-a placut Romania. Stii, multi oameni in State spun ca „Romania e o tara din lumea a treia plina de tigani”. Am venit aici am vazut tigani, intr-adevar, dar nu este deloc o tara din lumea a treia. Cred ca e un loc foarte frumos, am fost la Sighisoara si la Buftea si am descoperit multe locuri frumoase aici, repere istorice, am vazut biserici care sunt mai vechi decat America, unde mai gasesti asa ceva? Poti sa stai sa asculti concertul de vis-a-vis din camera ta de la Hilton, sa vezi ciorile zburand pe cerul in asfintit... imi aminteste mult de Berlin. Cred ca mentalitatea oamenilor este inca mecanica „asta e si asa trebuie sa fie”, dar vad oameni tineri aici in Romania si cei cu care am vorbit sunt mult mai deschisi; imi ofereau trei solutii in loc de una singura, lucru pe care in State il observ numai la oameni mult mai in varsta, peste 30 de ani. Din ce am observat aici, Romania are un viitor frumos.
 
A.P.: Asadar te-ai intoarce cu placere la noi?
M.R.: Ma gandeam serios sa-mi cumpar o casa aici.
 
A.P.: Cum este rolul tau din „BloodRayne”?
M.R.: Eu interpretez personajul numit Katarin, care si-a pierdut parintii cand era mai mica pentru ca unul dintre ei s-a transformat in vampir, si Vladimir, personajul interpretat de Michael Madsen, a salvat-o si a adus-o la Cetatea Brimstone, unde isi au salasul toti ucigasii de vampiri. Povestea are loc in secolul 18. In final, Katarin hotaraste sa-si dedice viata protejarii oamenilor de vampiri, asa cum face si Vladimir, sau chiar BloodRayne, sau personajul lui Matt Davis. E foarte „cool”, o sa fie interesant de urmarit...
 
A.P.: Iti amintesti o intamplare amuzanta de la filmari?
M.R.: Cred ca cel mai amuzant a fost cand m-am suit pe un cal. Mi s-a spus ca sunt cai dresati pentru filmari, dar... (rade) caii pentru filmari te asculta, fac ce le spui. Dar eu nu stiu sa calaresc prea bine, asa ca daca nu este un cal foarte bine dresat, n-o sa faca ce ii spun, si mie nu-mi place sa lovesc animalele. Asa ca aud „Actiune!” si calul o ia in directia opusa celei in care trebuia sa mearga, si eu mangaiam calul pe coama si-i spuneam (ton foarte bland) „Suria, te rog, fa ce-ti spun” si baietii mi-au spus „nu, trebuie s-o lovesti”, iar eu le-am cerut un mar, dar nu a mers... Caii sunt... nu-i deranjeaza ca ii calaresc, dar nu prea ma asculta, poate pentru ca nu pot sa fiu rea cu animalele.
 
A.P.: Ia te uita, ai un musafir...
M.R.: Oh, pisi! E pisoiasul meu. Ii spun Precious, mi l-au dat baietii de la efecte speciale. Crezi ca e prea mic pentru pasaport? As vrea sa-l iau cu mine, dar mai intai trebuie sa-l scap de purici.
Un pisoi inteligent, a stat tot timpul pe langa Michelle dupa interviu.
 
Foto: Michelle Rodriguez in S.W.A.T.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells