Duminică noapte, unul dintre cele mai meritate premii din Palmaresul Oscar 2014 s-a dus către Matthew McConaughey, actorul de 44 de ani născut în Texas.
Iată în continuare ce a declarat McConaughey, anterior Galei Oscar, despre persoana reală pe care a întruchipat-o şi despre pregătirea rolului care i-a adus primul Oscar din carieră.
Fiu al Texasului el însuşi, Ron Woodroof (Matthew McConaughey) este un electrician și un cowboy itinerant care trăiește de pe o zi pe alta, când, în 1985 află vestea șocantă că a fost diagnosticat HIV pozitiv și că nu mai are de trăit decât 30 de zile. Dar el nu va vrea să accepte această condamnare la moarte. Se documentează rapid și află că în Statele Unite lipsesc unele tratamente autorizate, așa că pleacă în Mexic. Acolo află despre tratamente alternative și începe să le aducă ilegal în America, punând astfel în fața unei mari provocări atât comunitatea științifică, cât și pe cea medicală, inclusiv pe medicul său, dr. Eve Starks (Jennifer Garner), care își face griji pentru sănătatea lui.
Încă de când au stabilit, la New York, să producă filmul Dallas Buyers Club, Matthew McConaughey și regizorul Jean-Marc Vallée au ajuns la aceeași părere. Actorul texan și regizorul din Montreal au optat să păstreze povestea lui Ron la fel de originală și de surprinzătoare precum a fost și protagonistul ei.
McConaughey notează: „Primul lucru pe care am încercat să îl fac, în calitate de actor, a fost să am o atitudine modestă în fața poveștii adevărate. Scenariul semnat Craig Borten și Melisa Wallack mi-a indicat să nu iau literal toate indicații referitoare la personaj, și de asemenea mi-a arătat ce anume nu a fost Ron. Jean-Marc și cu mine ne-am dat seama că avem o poveste sălbatică, nebună și destul de rock'n'roll, cu emoție și cu mult umor, fiind vorba de niște aspecte destul de ironice de care nu urma să ne ferim. Ideea noastră a fost: dacă e ceva omenesc, atunci va merge”.
Vallee a fost impresionat de dedicarea lui McConaughey: „Mereu notează pe marginea scenariului. Întotdeauna ridică probleme referitoare la povestire și la personajul său, ca să se asigure că va merge bine. Matthew s-a născut și a crescut lângă Dallas, așa că el cunoaște bine lumea și cultura din care a venit Woodroof”. Actorul recunoaște că personajul său e „un nenorocit enervant, cu un simț dubios al umorului. Este genul de om pe care ușor ajungi să îl urăști, însă de data asta nu te poți abține să nu-l iubești. Atunci când oamenii sunt atât de sinceri cu ei înșiși, îți dai seama „Asa este el și atat”, și ajungi să îți fie drag. Modul în care am abordat rolul său a fost să nu uit, în primul rând, că Ron a fost un afacerist, omul care în primul rând vrea să-și câștige traiul. Mai târziu a devenit un cavaler al unei cauze nobile, însă aproape fără a-și da seama. Prin eforturile sale a salvat atâția oameni, și indiferent dacă a făcut-o pentru binele întregii lumi sau pentru a câşiga un ban, nu mai contează”.
Producătorul Rachel Winter a observat că McConaughey a reconstituit fidel personajul lui Ron. Își aduce aminte: „A lucrat din greu cu noi, cu Craig Borten și cu Melisa Wallack, pentru a reconstitui personalitatea, vocea și îndrăzneala lui Ron. Ron vorbea tare, era solid și agresiv. Matthew s-a asigurat ca aceste trăsături să apară în dialog, în modul de a vorbi, și să apară în mod constant”. Vallée povestește: „Dupa ce am analizat înregistrările audio, jurnalul personal și citatele lui Ron, Matthew este cel care s-a apropiat cel mai mult de materialul original. De-a lungul timpului în care am lucrat împreună ca să fructificăm acest film, Matthew a devenit ceva nou”.
Din cercetările lui McConaughey, cel mai important material au fost jurnalele zilnice ale lui Ron în care acesta a notat cum a devenit, prin tenacitate, dintr-un electrician amator de rodeo un educat susținător al drepturilor persoanelor cu SIDA. Ron își ținea jurnale din perioada în care avea de lucru numai sporadic.
„Totul era notat meticulos”, descrie actorul. „Miercuri, am pus benzină de 12 dolar, mai am să-i dau dnei Rosa 3 dolari și așa și pe dincolo”. Vorbea despre cât primise de lucru acea săptămâna, că nu primise pe cât spera și că, totuși, avea o atitudine pozitivă. Se trezea în fiecare dimineață la 6.00, ca un om care are un serviciu. Mergea la lucru în fiecare zi, apoi stătea și aștepta. Pagerul său nu era plătit, telefonul nu suna, și totuși el era pregătit”.
Părerea ta
Spune-ţi părerea