Serialul Pacienti de lux, difuzat în fiecare zi de luni, de la 22.00 (şi în reluare miercuri, la 23.35 şi vineri, la 18.05) pe Universal Channel îl are în centrul atenţiei pe tânărul doctor Hank Lawson (Mark Feuerstein), care le are pe toate... o carieră de succes, o prietenă frumoasă şi un apartament elegant în centrul New York-ului. O decizie pripită în camera de gardă îl face pe Hank să piardă totul. Luni mai târziu, singur şi trecut pe lista neagră în comunitatea medicală, Hank merge pentru un weekend în Hamptons cu fratele său (Paulo Costanzo - “Joey”).
Ajungând la petrecerea de la un conac de pe plajă, Hank trece la acţiune când un invitat necesită îngrijiri medicale pe care doar el le poate oferi. În dimineaţa următoare, Hank este chemat la un alt conac... şi apoi la un altul. Cariera lui Hank reînvie, însă într-un mod de care nu este foarte încântat, devenind “doctor angajat” pentru cei bogaţi, celebri şi infami.
Într-un interviu acordat în exclusivitate în România pentru Cinemagia,
Mark Feuerstien (Dr. Hank Lawson) dă mai multe detalii despre acest
serial:
Ce îţi place la acest personaj şi la această distribuţie?
Mark Feuerstein: Ei bine, esenţial îmi place că există un set de valori morale în serial şi în personajul meu; de asemenea, îmi place personajul meu pentru că este impetuos, spontan, gândeşte limpede şi că urma, în viaţa mea reală, să devin avocat. Eram pe punctul de a merge la o şcoală privată din New York la un colegiu bun, iar apoi la Facultatea de Drept şi, în cele din urmă, la o firmă bună de avocatură şi să duc viaţa pe care o au majoritatea oamenilor din New York.
Şi un lucru amuzant s-a întâmplat pe drum spre antrenament la fotbal în primul an de colegiu. Am ajuns întâmplător la o audiţie, am obţinut rolul din piesa numită Orphans şi întreaga mea viaţă s-a schimbat. Şi am devenit actor şi m-am îndrăgostit de teatru şi, ştii, de spus poveşti, să îi fac pe oameni să râdă sau să plângă şi să fiu pe scenă sau pe ecran interpretând. Şi, similar lui Hank Lawson, tipul a fost pe punctul de a deveni prototipul perfect al bărbatului newyorkez, un doctor din Brooklyn cu o frumoasă şi perfectă logodnică. Ar fi avut bani şi ar fi avut o soţie atractivă şi ar fi trăit “viaţa.”
Şi un lucru ciudat i s-a întâmplat când a încercat să salveze sărmanul copil în locul bărbatului înstărit în acea zi şi a fost respins de toate spitalele din New York, iar logodnica şi-a arătat adevărata faţă. Şi deodată iată-l pe Hank Lawson stând şi bând un Heineken urmărind filmul Masca în apartamentul său. Iar fratele său vine să-l resusciteze şi îl duce în Hamptons pentru o aventură şi de aici avem serialul Royal Pains. Şi mă asemăn cu el în viaţa pe care am ales-o, unde este doar improvizaţie. Şi asta este incitant.
Luând în considerare lucrurile pe care le-ai cules din timpul serialului - argoul, modalitatea de a mânui instrumentele etc- dacă ar fi să îţi dăm un stetoscop şi să te lăsăm într-un spital, cât timp crezi că ai reuşi să te prefaci că eşti doctor înainte de a fi descoperit?
Mark Feuerstein: Aceasta este cea mai bună întrebare. Îmi place. Cred că, cred că aş reuşi vreo şase minute sau poate 10. Poate 15 dacă sunt chiar atât de proşti la spitalul acela. Este greu de spus. Dacă aş fi într-o sală de operaţie, aş fi terminat, dar dacă mă pui în biroul unui doctor, la primire sau la un nivel, ştii, mai redus de gravitate a rănilor în camera de urgenţă, aş rezista probabil o jumătate de oră. Dacă ai vreodată dureri şi eu sunt lângă tine, treci peste mine şi mergi la un medic, pentru că nu îţi voi fi de niciun ajutor. Dar pot spune cuvinte precum papilledema (edem papilar - n.trad.); ştii, eu - de fapt, a trebuit să învăţ terminologia medicală ca să pară în serial că ştiu ce fac.
Îţi este greaţă în vreun fel de sânge şi măruntaie...
Mark Feuerstein: Ei bine, este evident că nu sunt timid, deoarece tocmai am examinat vreo 30 de străini. Nu, nu îmi e greaţă. Nu am avut niciodată probleme cu sângele sau organele.
Şi, făcând cercetare pentru serial, am rugat un prieten care este neurochirurg să mă lase să-l însoţesc în sala de operaţii, şi - la propriu - am stat deasupra cercului care a pătruns în craniul unui bărbat şi apoi în creier, iar sângele curgea - nu foarte mult sânge, deoarece era o operaţie pe creier... Dar, ştii, în timp ce am stat deasupra organului în formă de conopidă din capul acestuia şi l-am privit la propriu, ştii, să pătrund în centrul a ceea ce era acel bărbat pe care îl opera. A fost foarte intens, însă nu mi-a fost greaţa.
Dacă ceea ce s-a întâmplat nu s-ar fi întâmplat şi Hank nu ar fi fost respins, s-ar fi întors la vechea lui viaţă?
Mark Feuerstein: Aceasta este o întrebare foarte bună - o întrebare-capcană bună ce reflectă tendinţa pe care au avut-o scriitorii, deoarece, în primul rând, este o situaţie într-un episod care cred că a fost deja difuzat în care Jill îmi poate găsi o slujbă la spital. Aşadar, nu este aceeaşi viaţă, este viaţa din Hamptons cu o slujbă la spital. Şi o refuz. Asta este un scenariu similar cu ceea ce spui tu.În cazul în care întrebi dacă nu ar mai avea niciun proces, cred că răspunsul ar fi tot nu, nu s-ar întoarce înapoi. Cred că a văzut - cred că există un element uşor spiritual al evenimentelor ce au avut loc şi credinţa lui Hank este că e pe o cale bună, de la care nu vrea să se abată de dragul stabilităţii şi al siguranţei şi să trăiască viaţa previzibilă din New York. Şi acum, că a pornit pe aceasta, este curios să vadă unde îl va duce. Adică, ştii, a văzut ce înseamnă viaţa când lucrurile nu decurg aşa cum şi-a dorit şi reacţia la aceasta. A văzut cum a reacţionat logodnica sa la viaţa pe care nu şi-a dorit-o şi a văzut cum este să faci un salt înapoi. Şi după toate acestea a devenit mai puternic şi mai apropiat de viaţa imprevizibilă. Şi cred că îi place aceasta. Cred că realizează că i-a fost zămislit să trăiască viaţa unui doctor ce poate improviza decât să facă aceeaşi operaţie de mai multe ori la rând, ca şi alţi chirurgi şi medici de elită care nu acceptă provocările. Această viaţă nouă este plină de oportunităţi medicale precum şi sociale, financiare... şi el are parte de toate.
Acum în viaţa reală ai avut sau vei avea un doctor care să răspundă la nevoie?
Mark Feuerstein: Daa. Am doi copii şi un al treilea pe drum. O să am un medic pe care să-l sun la orice oră şi să-l deranjez şi să îi spun: “Fiica mea are temperatura” sau “Fiului meu îi curge nasul rău, ce să fac?” sau, ştii, Doamne fereşte să fie implicaţi în vreun accident. Cu siguranţă că o să am. Însă, sunt scumpi. Şi, ştii, deşi noi în Royal Pains şi la Hank Med îi tratăm atât pe cei bogaţi cât şi pe cei mai puţin bogaţi, aceştia sunt în cea mai mare parte a timpului pentru cei înstăriţi. Şi nu am ajuns la un nivel de bogăţie pentru a-mi permite aşa ceva.
...Deşi a fost un articol în New York Times despre cum în această vreme de recesiune, aceia cu bani şi cu medici la discreţie nu au renunţat la doctori când şi-au restrâns bugetul. Nu au renunţat la medicii lor, şi cred că acesta este un tribut adus importanţei acestor medici particulari şi o paranoia generală legată de sănătate.
Ce ţi-ar plăcea să-l vezi pe Hank făcând în sezonul 2? Este ceva ce ai apucat în acest sezon sau ceva care crezi că ar fi bun pentru el- Ştiu că tot timpul îi lauzi pe scenarişti, dar mă întrebam dacă ţie ţi-ar plăcea să-l vezi făcând ceva.
Mark Feuerstein: Da, este un aspect pe care mi-ar plăcea să-l văd. Dacă am putea gusta mai mult din vulnerabilitatea sa şi posibil din dezordinea din viaţa sa... Şi nu este o critică la adresa scenariştilor. Scenariştii încorporează atât de multe elemente din lumea în care acţiunea se desfăşoară. Cred că au făcut o treabă de mântuială încorporând atât de multe elemente diferite. Este din punctul meu de vedere, al sensibilităţii mele umane/actoriceşti...
Simt că am o serie de oportunităţi să confrunt anumite personaje, să iau atitudine cu anumite personaje, dar - ştii - sunt un tip de treabă, corect şi de încredere; poate că este o oportunitate pentru unii - sau o greşeală ori o şi mai mare încurcătură.
Părerea ta
Spune-ţi părerea