Pe Maria Dinulescu ati vazut-o recent in mai multe lung metraje, si probabil va intrebati cand a avut timp sa lucreze atat. Cu Milionari de week-end al lui Catalin Saizescu stiti deja cum a fost. Cobai (cu Rutger Hauer, regia Bogdan Dumitrescu) a fost filmat in 2003, iar in 2004 Maria a mai lucrat la un lung metraj, Omul grabit, regia Sebastian Grall, alaturi de Antonie Delon. Adevarul este ca Mariei ii place filmul. Absolventa a sectiei actorie – teatru si film din cadrul UNATC, promotia 1999-2003, Maria a jucat in sapte scurt metraje de scoala, video-clipuri muzicale, uneori si reclame, iar filmele ei au fost premiate la multe festivaluri in tara si in strainatate. Cel mai important premiu este probabil Palme d’Or pentru Trafic, al lui Catalin Mitulescu iar cel mai premiat scurt metraj in care Maria interpreteaza un rol principal este Poveste la scara C, al lui Cristian Nemescu.
A.P.: Cum te-ai adaptat la Bucuresti dupa ce ai crescut intr-un oras linistit cum este Valenii de Munte?
Maria Dinulescu: Ha ha ha ha... asa cum ma adaptez fiecarui personaj. Cu multa incredere in mine, deschidere catre experiente si trairi noi plus cei 6 ani de acasa.
A.P.: Acum cat de des mergi acasa? Dar in alte locuri, in vacante?
M.D.: Imi place enorm de mult sa calatoresc. Nu ma mai satur sa aflu despre tot ce este in jurul meu. Este modul cel mai placut prin care ma descopar si nu uit niciodata de unde am plecat.
A.P.: De cand ai vrut sa devii actrita?
M.D.: Cand eram mica mi se punea vesnica intrebare: „ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?”, iar eu raspundeam: „preoteasa sau actrita”. Deocamdata incerc sa devin o actrita foarte buna. Pastrez increderea ca Dumnezeu imi va mentine puterea de a transmite dragostea Lui pentru oameni prin acest talent cu care m-a inzestrat.
A.P.: Ai facut voci pentru desene animate la Fox Kids si pentru teatru radiofonic. Cum a fost aceasta experienta pentru o actrita frumoasa, care de data asta trebuia sa joace numai cu vocea?
M.D.: Adevarul este ca mi-a fost destul de greu. In fiecare dimineata in locul exercitiilor obisnuite de dictie imi spuneam: „Maria, nu esti frumoasa, dar ai o voce superba, Maria, nu esti frumoasa, dar ai o voce superba...” lasand gluma, pot spune ca atat desenul animat cat si teatrul radiofonic ofera actorului o libertate extraordinara de creatie. Te poti juca, in sensul de joc, in cele mai stranii feluri si nimic nu pare exagerat. Totul isi gaseste locul. Ce este diferit la desenul animat fata de teatrul radiofonic este ca personajul tau deja este mult mai concret. Adica il poti vedea cum se misca, cum respira, iar tie iti ramane sa cauti si sa iti imaginezi ce este in sufletul lui si ce il face sa vorbeasca. In desenul animat mai ai alaturi inca un creator, animatorul, in a carui completare trebuie sa vii si de care trebuie sa te lasi inspirat. Personajele din teatru radiofonic si desenele animate sunt asemanatoare cu cele din film sau teatru, la urma urmei tot oamenii le-au creat – deci toate lucrurile au o legatura puternica intre ele. Ce le face diferite este o nuanta mai puternica de ludic in momentul creatiei precum si o modalitate tehnica de lucru diferita fata de teatru sau film.
A.P.: Pentru o tanara actrita ai o filmografie foarte bogata. Preferi sa faci mai mult film decat teatru?
M.D.: Prefer sa ma aflu in preajma acelor regizori care pentru realizarea a ceea ce simt ca vor sa creeze isi iau alaturi o echipa de profesionisti. Pana acum am avut aceste intalniri mai mult cu regizorii de film; in ceea ce priveste teatrul, pot spune ca este o chestiune de timp.
A.P.: Crezi ca se poate trai numai din film in Romania?
M.D.: Depinde ce inseamna pentru fiecare sa traiesti bine in Romania. Pentru un trai decent, general valabil, pot spune ca da. Daca aspiri la mai mult din punct de vedere material, atunci chiar trebuie sa astepti pasii care se fac in cinematografia romaneasca sau sa gasesti alte solutii de castig.
A.P.: Ai avut ca parteneri de film si actori straini (Antoine Delon si Rutger Hower). Ce diferente sunt, si ce probleme, cand in echipa de filmare se vorbesc mai multe limbi?
M.D.: In toate echipele de filmare romanesti se vorbeste bine engleza, deci o mare problema de comunicare nu exista. Singura diferenta ar fi o calitate de nuanta care... este foarte importanta. Dar, daca la carma se afla un regizor foarte bun, la tine, actorul captat in proiectul respectiv, nu vor ajunge foarte multe „probleme”. Cred ca pentru evolutia artistica, dar si pentru cea personala, ai nevoie de cat mai multe experiente diferite si cand asta se intampla alaturi de actori ca Rutger Hower sau Antoaine Delon nu poti decat sa te bucuri de sansele primite.
A.P.: Cum ai lucrat tu cu fiecare dintre ei si cu regizorii straini?
M.D.: Ar fi foarte mult de vorbit despre asta si mi-ar face mare placere. Am sa incerc totusi sa iti dau un raspuns cat mai concentrat. M-am simtit ca la orice noua intalnire, cu toate bucuriile si greutatile ei. Ceea ce am primit ca un ajutor in plus era starea de relaxare pe care o aveau in timpul lucrului. Am incercat la randu-mi sa ma bucur de aceste intalniri cu toata libertatea de creatie. Am pus la bataie toata experienta pe care o am si tot profesionalismul.
A.P.: Iti doresti o cariera internationala?
M.D.: Imi doresc sa devin o actrita foarte buna, imi doresc sa fiu parte a unor filme importante in cinematografie. Da, imi doresc si o cariera internationala.
A.P.: Ce oferte ai primit pentru anul acesta si ce sanse sunt pentru o actrita asa de tanara?
M.D.: As vrea sa nu vorbesc despre contractele nesemnate, dar va promit ca daca am sa continui sa ma iau in serios, atunci chiar vor fi sanse sa reapar pe ecrane – in filme, sper eu, din ce in ce mai bune.
A.P.: Cristian Nemescu (Poveste la scara C), Ruxandra Zenide (Dust, Stejarii verzi), Catalin Mitulescu (Bucuresti – Wien, 17 minute intarziere, Trafic ) sunt toti trei regizori cu care ai lucrat foarte bine la scurt metraje, lista de premii pentru filmele realizate cu ei fiind impresionanta. Vei face cu vreunul dintre ei lung metraj anul acesta?
M.D.: Daca vor considera ca unul dintre personajele din scenariile lor il voi putea interpreta foarte bine atunci, da, cred ca o sa lucram impreuna.
A.P.: Cele mai multe colaborari le-ai avut cu Catalin Mitulescu. Se poate vorbi de o relatie regizor-actor in care regizorul deja stie exact ce vrea de la tine iar tu intelegi perfect ce anume iti cere?
M.D.: Relatia dintre mine si regizorul Catalin Mitulescu o simt ca pe una foarte speciala, ne respectam si avem incredere reciproca in ceea ce putem realiza. Intre noi lucrurile au evoluat de la un proiect la altul si ne face placere sa ne reintalnim pe platourile de filmare. Catalin este un regizor care stie foarte bine cum si ce sa iti ceara, stie foarte bine cum sa te ajute ca ceea ce iti cere sa fie cat mai aproape de tine. Are o capacitate nativa de a lucra cu actorul. Cred ca este un regizor pe care orice actor si l-ar dori sa il cunoasca.
O astfel de relatie regizor-actor se poate crea foarte usor daca fiecare stie sa se respecte si sa il respecte pe celalalt.
A.P.: Ai convins vreodata numai printr-un alt rol, fara sa dai casting, pe vreun regizor sa te ia intr-un film?
M.D.: Chiar daca am primit astfel de propuneri, intotdeauna mi-a placut sa mai dam cateva probe pentru a fi siguri ca este cea mai buna alegere pentru personajul respectiv.
A.P.: Filmele tale s-au plimbat prin toata Europa dar si pe alte continente. Tu pe unde ai fost cu ele (festivaluri, filmari, premiere)?
M.D.: Am filmat Dust al Ruxandrei Zenide in Cehia, unde a fost si prima noastra intalnire, am mers in Zagreb cu Poveste la scara C al lui Cristian Nemescu, aici filmul a primit marele premiu al festivalului, iar ultima iesire a fost la Cannes unde Trafic al lui Catalin Mitulescu a primit Palme D’Or.
