Animația Luis și mini-extratereștrii, în premieră pe marile noastre ecrane, explorează o temă gravă, dar o face cu suficientă inspirație și umor încât să ofere o lecție părinților și să dea curaj copiilor să își exprime emoțiile și nemulțumirile, să lupte pentru drepturile lor. Animația emană câte ceva din inefabilul unor filme precum E.T. sau Up/Deasupra tuturor.
Luis este un băiețel care locuiește numai cu tatăl său, un părinte mereu absent, preocupat mai mult de găsirea extratereștrilor decât de îngrijirea propriului fiu. Casa lor stă să se dărâme, bicicleta cu care Luis merge la școală are roata dezumflată, la școală Luis se ciocnește mereu de grupul de bătăuși și hărțuitori iar la propria aniversare își prepară singur tortul.
Nu durează mult până ce conducerea școlii sesizează că Luis are probleme și în peisaj apare antagonistul filmului, o vorace șefă de orfelinat gata să îl ia de la tatăl său. Personajul are trăsături ascuțite, semânând cu Cruella de Vil. Numai că Luis dă peste niște micuți extratereștri, Mog, Nag și Wabo, ajunși pe Pământ cu un scop cât se pate de trăsnit, extratereștri care vor face tot ce le stă în putință să îl salveze pe Luis de orfelinat. Doar că înspăimântătoarea directoare a orfelinatului nu este cine pare a fi iar în ea Luis și noii lui prieteni, extratereștrii, vor avea un oponent mult peste puterile lor.
Copiii și părinții deopotrivă se vor amuza de caracteristiile trăsnite și acțiunile năstrușnice ale extratereștrior în efortul lor de a-i da o mână de ajutor lui Luis. Sufletul generos al extratereștrilor, în pofida aspectului de bomboane colorate, îi fac mai umani decât, de pildă, vecinii scorțoși ai lui Luis.
Peripețiile prin care trec improbabilii prieteni, urmăriți îndeaproape de colega lui Luis, o fetiță pasionată de reportaje, care scrie la revista școlii, însoțită mereu de aghiotanta ei, sunt captivante, distractive și dovedesc multă ingeniozitate din partea scenariștilor.
