Muzicalul despre un barbier care sectioneaza gaturile clientilor, iar apoi le toaca ramasitele pentru a le transforma in ingredientele celei mai gustoase placinte cu carne din Londra de demult ii aduce pe Johnny Depp si pe Helena Bonham Carter in rolurile unui criminal in serie si al complicei sale, din Londra victoriana. Langa un tocator urias de carne, din care atarna membre si alte parti ale corpului, un cuptor imens - in care se poate intra cu totul - arunca o lumina diabolica asupra lespezilor pe care zac cadavrele cu gatul taiat. Asa arata subsolul salonului de barbierit al lui Sweeney Todd. Iar barbierul insusi, Todd ( Johnny Depp), cu fata contorsionata de furie, suferinta si nebunie, cu o suvita alba, e scaldat in sange. Totul intr-o atmosfera sumbra, apasatoare, noir.
Inspiratia din horror este evidenta, Depp si Burton fiind influentati de actori precum Lon Chaney, Boris Karloff si Peter Lorre. “Pentru ca intotdeauna vorbim despre staruri ale filmului horror, ar fi frumos sa ne legam de ceva specific acestui gen de film.” Iar imaginea Londrei de secol XIX - o prezentare fara detalii, foarte grafica, gotica, neguroasa, mai mult fictiune decat realitate, opera scenografului Dante Ferretti ( Gangs of New York) e cadrul perfect pentru aceasta poveste.
Alegerea pentru rolul protagonistului era clara: Johnny Depp, la a sasea colaborare cu Tim Burton, de la Edward Scissorhands incoace; Depp s-a dovedit un maestru in interpretarea rolurilor de inadaptati. De data asta, e in cel mai intunecat rol al sau de pana acum: un ucigas in serie care jura razbunare impotriva judecatorului ( Alan Rickman), care i-a distrus viata trimitandu-l in Australia printr-o inscenare, pentru a-i fura sotia si a-i face fiica o sclava.
Depp a citit informatiile despre legenda barbierului asasin, care a circulat pentru prima data in Londra inceputului de secol XIX ( unde a si fost pusa pe scena si prezentata ca inspirata dintr-un fapt real, desi studiul arhivelor nu confirma nimic), devenita apoi legenda urbana si, mai tarziu, piese de teatru si subiect de film. Depp a indragit rolul, iar Burton a apreciat capacitatea de exprimare fara prea mult dialog – similar unui film mut. Iar povestea, pe cat de fantezista, era ancorata intr-o realitate: o poveste de dragoste tragica. “Sweeney a fost de fapt mort, pentru ca viata ii fusese deja luata” concluzioneaza Johnny Depp. “Au avut incredere oarba in mine, sau poate erau siguri ca daca voi canta un milion de note false, o sa le repare electronic” recunoaste Depp. Insa actorul chiar poate canta, ceea ce-i da o nota de punk rock barbierului asasin.
Unii regizori ar fi evitat distribuirea unui actor care nu a mai cantat in muzicaluri pana acum, in schimb Burton a imbratisat ideea, si a extins-o asupra intregii distributii: Alan Rickman in rolul judecatorului Turpin, Timothy Spall ca Beadle Bamford, Sacha Baron Cohen ca Signor Adolfo Pirelli, si Bonham Carter in rolul doamnei Lovett. Daca Sweeney e protagonistul, doamna Lovett are de cantat cele mai complexe si mai dificile melodii. Iar Helena Bonham Carter se intampla sa fie, in afara ecranului, partenera de viata a lui Burton...; regizorul isi facea probleme despre cum o sa cante actrita – nefiind, totusi , cantareata. Insa interpreta din Planet of The Apes a tinut la rol (si din dorinta de a lucra cu Sondheim), asa ca autorul muzicii a fost cel care a luat decizia finala pentru distribuirea actritei.
Ma opresc aici cu recomandarea ca Sweeney Todd sa fie bifat in agenda voastra de cinefil, ca un must see marca Tim Burton.
