La revedere acolo sus, o frescă barocă a Marelui Război, din 29 iunie la cinema

La revedere acolo sus/Au revoir là-haut, în regia lui Albert Dupontel, o dramedie franceză multi-premiată, se va lansa în cinematografele noastre pe 29 iunie.

Este un film a cărui acțiune este plasată exact acum o sută de ani, în Franța. Ecranizare după romanul omonim al lui Pierre Lemaître, câștigător al premiului Goncourt în 2013, filmul a primit mai multe César-uri, printre care cele pentru Cea mai bună regie și Cea mai bună imagine (Vincent Mathias).

Filmul este o frescă barocă a Marelui Război, adaptată liber după romanul lui Pierre Lemaitre, care i-a dat libertate totală lui Dupontel. Cu toate acestea, regizorul s-a consultat cu scriitorul pe parcursul scrierii scenariului, care a avut peste 12 versiuni intermediare. „Am văzut [în roman] un pamflet elegant deghizat al epocii actuale. Toate personajele degajă un aer de modernitate care te năucește”, a completat regizorul despre cartea adaptată, într-un interviu acordat Europe 1.

Regizorul Albert Dupontel interpretează unul dintre personajele principale din film, pe Albert Maillard. „Nu era deloc preconizat ca eu să fac acest rol. Unul dintre actorii mei favoriți, la care mă gândisem de mai bine de un an, trebuia să îl interpreteze. După câteva luni de filmare, însă, după o muncă excesivă, mi-a mărturisit că nu poate lua parte la această aventură. Am început un casting frenetic, dar mulți dintre actorii pe care îi văzusem înainte intraseră deja în alte proiecte. Am întâlnit artiști foarte talentați, însă nu erau ceea ce căutam eu pentru acest rol. Așa că am decis să joc eu, mai degrabă din necesitate, decât din dorința de a interpreta rolul acesta.

A apărut, într-adevăr, oboseala, însă concentrându-mă la joc și lucrând cu ceilalți actori din film, încetul cu încetul, personajul lui Albert Maillard a luat naștere. În plus, faptul că am jucat și, în același timp, am regizat, a creat adesea un efect « Pont d’Arcole » și am sentimentul că actorii se implică mai mult atunci când regizorul este unul de-al lor.“

Norul funest al Marelui Război plutește peste tot în La revedere acolo sus, o adaptare vizuală (a romanului lui Lemaitre) care sfidează moartea. Filmul urmărește trei soldați care supraviețuiesc războiului și care pun la cale o escrocherie pentru a supraviețui și haosului postbelic. (Hollywood Reporter)

Dacă ar fi existat un César pentru efecte speciale, această peliculă l-ar fi meritat cu prisosință pentru recrearea Parisului anilor ’20 – Les Années Folles, pentru imaginile de război și mai ales pentru aplicarea sofisticatelor măști care ascund parțial fețele eroilor. Rezultatul este o opera cu multe dedesubturi. (Première)

Noiembrie 1918. Cu câteva zile înainte de semnarea Armistițiului, Edouard Péricourt îl salvează pe Albert Maillard de la moarte sigură. Aceștia nu au nimic în comun, cu excepția războiului și a locotenentului Pradelle, care, dând ordinul unui atac absurd, le distruge viețile și le unește destinele în același timp. Toată lumea încearcă să supraviețuiască masacrului Primului Război Mondial. Fiecare cum poate. Pradelle se pregătește să facă o avere pe spatele morților, în timp ce Albert și Edouard, condamnați să trăiască, pun la cale o escrocherie monumentală.

Albert Dupontel este actor, regizor și umorist francez, născut în 1964. Renunță la studiile de medicină pentru a urma cursurile Teatrului Național de la Chaillot. Debutează pe marile ecrane în Encore (regia Paul Vecchiali) și La Bande des quatre (regia Jacques Rivette).

Rolul din Un héros très discret (1995, regia Jacques Audiard) îi aduce o nominalizare César pentru rol secundar. În 1996 debutează ca regizor cu causticul Bernie, urmat de Le Créateur (1999), Enfermés dehors (2006), Le Vilain (2009), 9 mois ferme (2014, César pentru cel mai bun scenariu) etc.