James Herbert nu este doar autorul de romane horror numarul unu din Marea Britanie, pozitie pe care a obtinut o înca de la publicarea primului sau roman, ci si unul dintre cei mai populari romancieri britanici, ale carui carti au fost traduse în treizeci si cinci de limbi, inclusiv rusa si chineza. Imitate adesea si foarte influente, cele douazeci si doua de romane ale sale s-au vandut în peste cincizeci de milioane de exemplare în întreaga lume.
Aparut în 1974, romanul sobolanii este opera de debut a lui James Herbert si reprezinta primul volum din trilogia sobolanilor, care mai cuprinde romanele Lair (1979) si Domain (1984). Odata cu publicarea acestui roman, James Herbert devine autorul de romane horror numarul unu din Marea Britanie si unul dintre cei mai populari romancieri britanici. Romanul Sobolanii a fost ecranizat în 1982 sub titlul Deadly Eyes si adaptat în joc video pentru Commodore 64 si Sinclair Spectrum în 1985.
Un tanar profesor de desen din Londra îsi vede dintr-odata orasul invadat de hoarde de sobolani mai mari, mai feroce si mai inteligenti decat cei obisnuiti, care raspandesc teroarea si moartea printre londonezi. Cartierele mizere si ruinele ramase din timpul celui de-al doilea razboi mondial fac ca lupta împotriva sobolanilor-mutanti sa devina foarte dificila. Acest roman pune înca o data în evidenta iresponsabilitatea guvernantilor în fata unei asemenea amenintari si risipirea acestora în inutile jocuri politice în încercarea lor de a desemna un responsabil pentru o stare de fapt.
„În timp ce se ridica, simti niste picioruse minuscule deplasandu-i-se pe tot corpul. Cand se uita în jos ca sa vada ce anume se putea catara pe corpul unui om cu o viteza atat de mare, simti o respiratie fierbinte si urat mirositoare. Vazu niste dinti imensi care se îndreptau spre gatul lui; îl apucara de obrazul din care sfasiara deja o bucata imensa. În timp ce el se tara de colo colo, corpul îi sangera din abundenta. O data i se paru ca a gasit usa, însa ceva greu îi sari în spate, doborandu-l din nou la pamant. "sobolani!" striga în mintea lui. "sobolanii ma mananca de viu! Doamne! Doamne, ajuta-ma!" Carnea îi era smulsa de pe ceafa. Acum îi era imposibil sa se mai ridice, de teama suferintei profunde cauzate de animalele care se hraneau din carnea lui si îi sorbeau sangele. Fiorii îi strabateau sira spinarii, ajungand pana la creierul sau aflat în stare de soc. Umbre vagi pareau sa pluteasca în fata lui, apoi privirea i se încetosa. Fu cuprins de o durere inimaginabila. Nu mai vedea nimic – sobolanii îi mancasera deja ochii. Apoi nu mai simti nimic, în afara unei senzatii placute împrastiindu-i-se prin corp. Muri cu mintea eliberata de orice gand, pana si de amintirea iubitului sau, Francis, pe care aproape ca-l uitase. Ramasese doar placerea si nici un pic de durere. Depasise de mult aceasta stare.”
James Herbert, sobolanii (fragment)
