Coreea de Nord urăşte filmul The Interview, şi se pare că regimul ar fi executat, de curând, zece oficiali ai partidului comunist care ar fi urmărit telenovele sud-coreene. În aceste condiţii, ce filme urmăresc nord-coreeni în timpul lor liber? Şi ce filme îi plan lui Kim-Jong-un? După Associated Press, Coreea de Nord are o veche afecţiune pentru cinema - dar unul cu totul particular.
În cele şase decenii de existenţă, statul comunist şi-a dezvoltat propria industrie de film, fie că a răpit un regizor sud-coreean cu tot cu soţia actriţă, fie că a produs un film cu monştri în maniera lui Godzilla ce a fost difuzat şi în Coreea de Sud, însă nu a avut încasări, fie a filmat dezertori americani lăudând regimul comunist în producţii de propagandă - ba a avut şi o tentativă în cinematograful „feminist”, cu un recent Comrade Kim Goes Flying (Tovarăşa Kim zboară).
Pentru Phenian, construcţia unui cinema nord-coreean a început în anii '50, ca o aripă a maşinii propagandistice detinate să glorifice pe fondatorul statului comunist şi bunicul actualului conducător, acum defunctul Kim Il Sung. Evident că progresul în cinematograful nord-coreean a fost unul lent, în special prin comparaţie cu industria cinematografului sud-coreean care este, acum, una dintre cele mai strălucitoare din întreaga Asia.
Relativa izolare a ţării a făcut ca producătorii nord-coreeni să aibă rar oportunităţi de colaborare cu artişti străini. Totuşi, a existat o excepţie notabilă: Comrade Kim goes Flying, o comedie romantică din 2012 despre o tânără (evident, muncitoare într-o mină de cărbune) care visează să devină trapezistă. Filmul a fost co-produs cu Occidentul.
Merită pomenit că şi anii '80 au fost un oarecare punct maxim al filmelor nord-coreene, pentru că liderul comunist de pe atunci, Kim Jong Il, era un împătimit al filmelor şi asigura regizorilor condiţii generoase. Şi atunci când aceştia l-au dezamăgit, l-a răpit în 1978 pe regizorul sud-coreean Shin Sang-ok şi pe soţia acestuia, actriţa Choi Eun-hee.
Adus în Coreea de Nord, acesta a revoluţionat scena filmului nord-coreean cu producţiile sale orientate pe divertisment, printre care Love, Love, My Love, filmul în care apare primul sărut pe marele ecran din cinematograful nord-coreean, şi Runaway, un film de acţiune care cuprinde inclusiv o scenă în care un tren explodează. Mai târziu, Shin şi Choi evadau în timpul unei călătorii la Viena, în 1986.
Era cu un an mai târziu după ce Shin termina producţia lui Pulgasari, un SF inspirat de celebrul Godzilla. Dacă propaganda demonizează pe americani, Coreea de Nord arată în mod constant personaje de americani în filme, fireşte că în roluri negative: surprinzător, aceştia sunt jucaţi şi de americani adevăraţi, dezertori în Coreea de Nord din anii '60. Patru astfel de americani apăreau în Nameless Heroes, o epopee propagandistică din 20 de părţi filmată între 1979 şi 1981.
Părerea ta
Spune-ţi părerea