Killers of the Flower Moon, noul film al lui Martin Scorsese, a avut sâmbătă seara premiera mondială la Cannes Film Festival, iar un embargo cu privire la publicarea primelor cronici a fost trimis de către Biroul de presă de la Cannes tuturor jurnaliștilor acreditați. Nicio cronică nu trebuia publicată până la ora 21:45 a Franței. La interval scurt după acea oră, au apărut și primele cronici elogioase ale filmului, din care spicuim cele mai interesante puncte de vedere.
În anii 1920, după ce familiile de indieni Osage se îmbogățiseră repede din redevențele pentru petrol, o serie de morți suspecte în rândul localnicilor, indieni și nu numai, scria o nouă pagină în istoria crimei organizate din Statele Unite, fiind urmată de una din primele anchete ale FBI-ului. În 2017, evenimentele erau marcate în bestseller-ul lui David Grann, ce făcea lumină în cazul a sute de morți suspecte.
Di Caprio joacă rolul unui tânăr fără scrupule, dornic să se îmbogățească și poate chiar să aibă o soție tânără. De Niro joacă rolul unui personaj real, William Hale (de altfel, și condamnat în realitate), care, deși bogat – e un baron local – vrea mai mult, și a pus ochii pe averea indienilor Osage. Așa că a pus ochii pe Mollie (Lily Gladstone), moștenitoarea redevențelor din petrol, firește pentru nepotul său...
„Leonardo DiCaprio și Robert De Niro joacă într-o tragedie întunecată despre adevărata față a Vestului Sălbatic”, scrie The Guardian. Este primul film al lui Scorsese în competiția Festivalului de la Cannes de la After Hours din 1986 încoace, „fiind și unul dintre cele mai ample și mai puternice filme ale regizorului din ultimii săi 30 de ani”, mai notează The Guardian.
„De Niro mai ales, joacă un rol care combină stilul sfătos al omului de la țara cu o duritate de oțel. Este un rol puternic, unul care ar fi destabilizat alt film. Killers of the Flower Moon rămâne o tragedie puternică, tenebroasă, despre adevărata față a cuceririi vestului sălbatic,în care Paradisul e de fapt preeria goală, iar fructele ei sunt petrolul și sângele”, concluzionează publicația. „Capodopera lui Scorsese îi oferă lui DiCaprio cel mai bun rol de pâna acum. Scorsese s-a depășit pe sine cu acest Western extravagant despre crimele asupra indienilor Osage, iar DiCaprio și De Niro sunt într-o formă excelentă. Un film polițist cu gangsteri, unul tenebros, care descria America drept țara crimei organizate. Filmul este completarea ideală pentru The Irishman, care face o veritabilă vivisecție Americii așa cum era la începutul secolului XX”, mai scrie presa internațională.
„Tema filmului sunt crimele asupra indienilor din Oklahoma, în care peste 60 de indieni dar nu numai au fost asasinați în cadrul unor tentative de a li se fura redevențele pentru petrolul de pe pământul lor, redevențe care îi îmbogățiseră. Omul alb în acest caz nu a civilizat, ci a adus lăcomie, nedreptate și vinovăție. Aceste trăsături li se aplică din plin celor doi protagoniști, jucați de Leonardo DiCaprio și Robert de Niro. Doi actori celebri, dar prima oară colegi de platou. Rolul lui DiCaprio, al unui tânăr fără scrupule pus pe căpătuială – dar totuși nu malefic – pare imposibil pentru actor”, scrie The Telegraph.
„Ca personaj central nu este nici erou, nici un erou negativ, ci mai degrabă o slugă fară minte a unei figuri mai tenebroase, a cărui gesturi inspiră repulsie. Totuși, actorul se ridică la înălțimea provocării, reușind să își canalizeze carisma în scopuri sordide: este undeva între un erou carismatic și mic ticălos (scenariul filmului îi pregătise totuși un alt rol lui DiCaprio: Tom White, agentul FBI care va face dreptate în caz, dupa care DiCaprio a cerut rolul negativ, iar Jesse Plemons a preluat rolul agentului cu discreție). DeNiro, deși nu are un rol la fel de greu, este într-o forma excelentă, fiind nu doar fața crimei organizate, ci și paroxismul ei”. Despre relativ nou-venita Lily Gladstone s-a scris că se impune și iese în evidență chiar atunci când împarte scena cu actori precum Leonardo DiCaprio și Robert DeNiro. „Gladstone (Certain Women, First Cow) joacă strălucit atât scepticismul personajului ei, dar și, mai târziu, o anume complicitate involuntară la planul criminal al soțului ei și al lui Hale. Într-un fel, acesta este filmul lui Lily Gladstone. Ea joacă rolul lui Mollie cu un amestec de răceală și de speranță. Ea iși dă seama repede că Ernest îi vâneaza averea. Dar nu ar fi singurul: toți albii din jurul ei vor același lucru. Totuși, ea reușește să vadă șarmul și crâmpeie de bun simț în el. Atunci când îi spune lui Mollie că o iubește, pare convins. Și noi tot. Asta este în mare parte tragedia poveștii, si poate de asta regizorul a ales să reprezinte scene casnice ale personajelor. Ernest, un om slab, pendulează între loialitatea față de unchiul său criminal și față de soția sa, nereușind sa își găsească nici o coloana vertebrală și nici locul. Povestea nu se încheie, iar personajul nu își atinge mântuirea. Filmul rămâne ca o rană deschisa până la final”.
Ca o concluzie legată de film a presei internaționale: „Acestea sunt ideile lui Scorsese: înclinația omului către rău, inerenta violență interumană, stressul de a fi slugă la doi stăpâni. Ernest nu are coloană vertebrală, și nici măcar o identitate. Trăsătura lui este influențabilitatea. DiCaprio este un actor mare, și are nevoie de personaje grandioase. Aici, personajul său e tot mai mic, iar actorul se pierde, pe când De Niro, în rolul respectuosului dar criminalului Hale, își pune la cale planurile malefice cu aparenta bunăvoință a omului sfătos din popor, revenind la aerul amenințător al personajelor sale obișnuite.
