La rugămintea Cinemagia, Ana Ularu, actriţa din România aleasă în programul Shooting Stars al Berlinalei, care reuneşte zece dintre cei mai buni tineri actori europeni ai anului, îţi dezvăluie detalii inedite despre atmosfera de la Berlin, despre colegii ei din programul Shooting Stars şi despre ce înseamnă pentru ea şi România alegerea într-un eveniment la care au participat, de-a lungul anilor, actori (necunoscuţi pe atunci) precum Rachel Weisz, Daniel Craig, Stefano Accorsi, Ludivine Sagnier, Jérémie Renier, Daniel Brühl, Carey Mulligan şi Cécile De France.
Poţi vedea AICI un material despre colegii Anei Ularu din Shooting Stars.
Iată ce ne scrie Ana:
Noi suntem (deocamdată):
- Riz Ahmed, din Marea Britanie. L-ați văzut în Road to Guantanamo și cât de curând îl veți vedea în Trishna lui Winterbottom, cu Freida Pinto. Argint viu, hip hopper, absolvent de Oxford, vorbitor de hindi și urdu. Gata oricând să se alăture oricărei cioace-improvizații sau să inițieze el o glumă, făcând prezentări minunate gonflate de laude frumos spuse cu accent de Londra despre noi, ceilalți colegi ai săi.
- Jakub Gierszal, de origine polonă, prin natură hieruvim-prankster, tensiune de arc și vulnerabilitate de rană deschisă în filmul lui, Suicide Room, calm și mereu gata să râdă în viața reală. Mai devreme îmi furase politicos aparatul, se postase la intrarea în baie a clubului (adică o clădire abandonată cu DJ, foc de tabără la intrare, travestiți, dive cu gene false supradimensionate, face painting pentru doritori, un pian, calorifere de fontă scorojite și cam toate națiunile pământului dansând fiecare în centimetrul lui pătrat) și lăsa oamenii să intre cu condiția să îl lase să îi fotografieze.
- Hilmar Gudjonsson, Islanda, fost fotbalist, actual colaborator în teatru al lui Korsunovas (aici presimt un frison admirativ prin populația actoricească cititoare) printre alții, break-dancer, actor bucuros că estul Europei înțelege umorul sec din filmul său Either Way. Îl felicităm pentru scena în care după ce are un monolog întreg despre un weekend pe care l-a ratat în materie de agățat, își dă jos ochelarii de soare și îi vedem ochiul vânăt.
- Adele Haenel, Franţa. O vezi blondă și frumoasă, cu ochi prerafaeliţi în fotografii, cu o moliciune pariziană, o bănuiești de langurozităţi și te trezești cu o prezență puternică, mers masculin, păr ciufulit, geacă militară, ojă roșie cojită pe unghiile scurte, invidiindu-mi curajul de mă fi ras în cap acum 2 ani, și-ar fi dorit și ea. Nu cred că mai are sens să spun că ne-am împrietenit din prima. Suntem făcute în matrițe aproape identice. :) Și e ziua ei. La mulți ani, belle Adele!
- Max Hubacher, Elveția. Nu a putut să vadă filmele colegilor Shooting Stars pentru că avea teze. Max are 18 ani, a făcut un rol foarte bun în The Foster Boy, alături de o distribuție excelentă. În film era o apariție sălbatică, încrâncenată, cânta la acordeon și conținea generații întregi de furie. În realitate, ne propune rugător să dansăm, "că nu dansează nimeni și să începem noi".
- Anna Maria Muhe, Germania. Mignonă, cu ochi de porțelan, juca o pianistă heroinomană și criminală în In the world you have fear. A apărut în deux-pieces bleumarin, impecabil coafată, frumoasă și veselă. Râde ca un copil, i-au luat zece minute să își dea seama pentru ce film o felicit, eu povestindu-i cu lux de amănunte plotline-ul (aveam un pic de lapsus cu titlul după o zi în care nu am apucat să mănânc).
- Bill Skarsgard, Suedia, fiul lui Stellan Skarsgard și fratele lui Alexander Skarsgard. Înalt și delicat, eteric și desprins parcă din inceputul de secol. Altfel, un mare miștocar. Încerca să ne facă fiecaruia un portret psihologic după prima impresie, se declară "nejucător de fotbal" în condițiile în care Hilmar fusese desemnat ca cel mai muncitor, locomotiva de pe teren, iar Jakub, diva care se enervează și renunță, dar se îmbăiază în admirație. S-a format deja o camaraderie de nedezlegat între el și Jakub. În aventura acestuia din urmă cu fotografiatul, Bill a întâlnit-o pe Molly, fluierător profesionist. Da, există așa ceva. Ne-a fluierat ca o privighetoare Eleanor Rigby, am adorat-o toți din prima, ne-a promis că va inventa un fluierat special pentru a-i chema pe Shooting Stars "ai ei" (pe măsură ce apăream, zicea că ne colecționează).
- Eu, România. Sunt constant cu aparatul la ochi. Probabil colegii mei au conștientizat târziu că nu am un obiectiv în partea dreaptă a feței.
Le mai așteptăm pe Antonia Campell Hughes, Irlanda, și Isabella Ragonese, Italia. Între timp ne numărăm tot timpul între noi și "adunăm armata" pentru vreo activitate sau alta. Ele nu au fost azi alături de noi în timp ce învățam fiecare să zicem "don't call us, we'll call you" în idiomul celuilalt (varianta islandeză poate produce un atac cerebral de la prima rostire), discutam despre industria de film în general și aplicat, în fiecare dintre colțișoarele noastre din Europa, imităm diverse voci de desene animate și ne chinuiam să ne amintim cum li se spune în engleză vulturilor din Cartea Junglei, ne frăsuiam și nu ne mai decideam unde să mai mergem după ce întâlnirea de prezentare s-a finalizat. Din păcate. Suntem foarte tineri, avem foarte mare chef de discuții și de glume, ne-am împrietenit în mai puțin de jumătate de oră, am dansat la Mindpirates împreună, ne-am făcut fotografii. Am mai discutat și cu agenți de casting și organizatori din festival, am schimbat păreri și complimente pentru filme, am mâncat prăjituri la masă noastră de Shooting Stars (pe care din prima am numit-o "masa copiilor" - Bill râdea de despărțirea după cină de agenții lui ca de niște părinți care lasă odraslele singure la petrecere).
Revenim mâine.
- Riz Ahmed, din Marea Britanie. L-ați văzut în Road to Guantanamo și cât de curând îl veți vedea în Trishna lui Winterbottom, cu Freida Pinto. Argint viu, hip hopper, absolvent de Oxford, vorbitor de hindi și urdu. Gata oricând să se alăture oricărei cioace-improvizații sau să inițieze el o glumă, făcând prezentări minunate gonflate de laude frumos spuse cu accent de Londra despre noi, ceilalți colegi ai săi.
- Jakub Gierszal, de origine polonă, prin natură hieruvim-prankster, tensiune de arc și vulnerabilitate de rană deschisă în filmul lui, Suicide Room, calm și mereu gata să râdă în viața reală. Mai devreme îmi furase politicos aparatul, se postase la intrarea în baie a clubului (adică o clădire abandonată cu DJ, foc de tabără la intrare, travestiți, dive cu gene false supradimensionate, face painting pentru doritori, un pian, calorifere de fontă scorojite și cam toate națiunile pământului dansând fiecare în centimetrul lui pătrat) și lăsa oamenii să intre cu condiția să îl lase să îi fotografieze.
- Hilmar Gudjonsson, Islanda, fost fotbalist, actual colaborator în teatru al lui Korsunovas (aici presimt un frison admirativ prin populația actoricească cititoare) printre alții, break-dancer, actor bucuros că estul Europei înțelege umorul sec din filmul său Either Way. Îl felicităm pentru scena în care după ce are un monolog întreg despre un weekend pe care l-a ratat în materie de agățat, își dă jos ochelarii de soare și îi vedem ochiul vânăt.
- Adele Haenel, Franţa. O vezi blondă și frumoasă, cu ochi prerafaeliţi în fotografii, cu o moliciune pariziană, o bănuiești de langurozităţi și te trezești cu o prezență puternică, mers masculin, păr ciufulit, geacă militară, ojă roșie cojită pe unghiile scurte, invidiindu-mi curajul de mă fi ras în cap acum 2 ani, și-ar fi dorit și ea. Nu cred că mai are sens să spun că ne-am împrietenit din prima. Suntem făcute în matrițe aproape identice. :) Și e ziua ei. La mulți ani, belle Adele!
- Max Hubacher, Elveția. Nu a putut să vadă filmele colegilor Shooting Stars pentru că avea teze. Max are 18 ani, a făcut un rol foarte bun în The Foster Boy, alături de o distribuție excelentă. În film era o apariție sălbatică, încrâncenată, cânta la acordeon și conținea generații întregi de furie. În realitate, ne propune rugător să dansăm, "că nu dansează nimeni și să începem noi".
- Anna Maria Muhe, Germania. Mignonă, cu ochi de porțelan, juca o pianistă heroinomană și criminală în In the world you have fear. A apărut în deux-pieces bleumarin, impecabil coafată, frumoasă și veselă. Râde ca un copil, i-au luat zece minute să își dea seama pentru ce film o felicit, eu povestindu-i cu lux de amănunte plotline-ul (aveam un pic de lapsus cu titlul după o zi în care nu am apucat să mănânc).
- Bill Skarsgard, Suedia, fiul lui Stellan Skarsgard și fratele lui Alexander Skarsgard. Înalt și delicat, eteric și desprins parcă din inceputul de secol. Altfel, un mare miștocar. Încerca să ne facă fiecaruia un portret psihologic după prima impresie, se declară "nejucător de fotbal" în condițiile în care Hilmar fusese desemnat ca cel mai muncitor, locomotiva de pe teren, iar Jakub, diva care se enervează și renunță, dar se îmbăiază în admirație. S-a format deja o camaraderie de nedezlegat între el și Jakub. În aventura acestuia din urmă cu fotografiatul, Bill a întâlnit-o pe Molly, fluierător profesionist. Da, există așa ceva. Ne-a fluierat ca o privighetoare Eleanor Rigby, am adorat-o toți din prima, ne-a promis că va inventa un fluierat special pentru a-i chema pe Shooting Stars "ai ei" (pe măsură ce apăream, zicea că ne colecționează).
- Eu, România. Sunt constant cu aparatul la ochi. Probabil colegii mei au conștientizat târziu că nu am un obiectiv în partea dreaptă a feței.
Le mai așteptăm pe Antonia Campell Hughes, Irlanda, și Isabella Ragonese, Italia. Între timp ne numărăm tot timpul între noi și "adunăm armata" pentru vreo activitate sau alta. Ele nu au fost azi alături de noi în timp ce învățam fiecare să zicem "don't call us, we'll call you" în idiomul celuilalt (varianta islandeză poate produce un atac cerebral de la prima rostire), discutam despre industria de film în general și aplicat, în fiecare dintre colțișoarele noastre din Europa, imităm diverse voci de desene animate și ne chinuiam să ne amintim cum li se spune în engleză vulturilor din Cartea Junglei, ne frăsuiam și nu ne mai decideam unde să mai mergem după ce întâlnirea de prezentare s-a finalizat. Din păcate. Suntem foarte tineri, avem foarte mare chef de discuții și de glume, ne-am împrietenit în mai puțin de jumătate de oră, am dansat la Mindpirates împreună, ne-am făcut fotografii. Am mai discutat și cu agenți de casting și organizatori din festival, am schimbat păreri și complimente pentru filme, am mâncat prăjituri la masă noastră de Shooting Stars (pe care din prima am numit-o "masa copiilor" - Bill râdea de despărțirea după cină de agenții lui ca de niște părinți care lasă odraslele singure la petrecere).
Revenim mâine.
Părerea ta
Spune-ţi părerea