Juriul deliberează asupra sorţii premiului Palme d'Or

Prezentat la debut ca un spectacol al marilor autori precum Lars von Trier, Pedro Almodóvar, Quentin Tarantino, Ang Lee, Festivalul de film de la Cannes se află la final având printre favoriţi pentru Palme d'Or autori mai puţin cunoscuţi.
Filmele franceze din competiție au făcut impresie bună pe croazetă, dar ce te faci cu un Palme d'Or oferit anul trecut tot unei producții conaționale cu festivalul? Un prophète, în regia lui Jacques Audiard, rămâne principalul favorit, cel puțin în topurile criticilor de la Variety, sau în cele publicate de Screen International ori Le film francais. Însă juriul nu răsfoiește aceste reviste, cel puțin dacă ar fi să-l credem pe Tarantino care sublinia acest aspect într-un interviu de pe vremea când era președintele juriului de la Cannes. "Criticii, ceea ce ei spun...nu înseamnă nimic, deoarece juriul nu ştie cum stă treaba. Juriul nici nu citeşte cronicile. Sunt închişi toţi la un loc. Tot ce ştiu ei e propriul lor punct de vedere, despre care vorbesc într-atât încât nu mai ştiu nimic altceva".

Saga despre închisoare din "Un prophète" al lui Audiard aruncă o perspectivă nouă asupra încarcerării. Un tânăr fără o identitate, semi-analfabet, iese din carceră cu un trecut și o identitate. Debutantul Tahar Rahim poate pleca de pe croazetă cu un premiu de interpretare în acest an, deși sorții pot înclina către actorul Christoph Waltz, Colonelul Hans Landa, vânătorul de evrei din Inglourious Basterds.
Oricum, Un prophète, în regia lui Jacques Audiard, ar putea aduce Franţei a doua reuşită la festival, după povestea lui Laurent Cantet "The Class" de anul trecut. Până atunci, ultimul film francez câştigător la Cannes a luat Palme d'Or în 1987.

Enter the Void al lui Gaspar Noe confirmă afirmația că Fetivalul de anul acesta a fost salvat de filmele franceze din competiție. Povestea lui Gaspar Noé este despre Omar, un tânăr despărțit încă de la moartea părinților de sora lui mai mică. Ajuns la Tokyo, se bagă în afaceri cu droguri, și câștigă astfel destui bani ca s-o aducă și pe sora lui acolo. Între cei doi s-a legat un jurământ prin care nu se vor despărți niciodată. Când poliția îl împușcă într-o altercație pe Omar, sufletul lui râmăne alături de sora căreia i-a promis că o va poteja mereu. Un film violent, în care fluorescența imaginilor și fluiditatea lor, au un efect hipnotizant, rezultatul fiind că spectatorul ajunge să se simtă ca în transă privind acest film. Un autor, o viziune, și un film ambițios, care intră în top 3, conform preferințelor Cinemagia.

Alt favorit pentru Palme d'Or este austriacul Michael Haneke pentru "The White Ribbon", un studiu sumbru pe tema problemelor sociale din Germania în zorii Primului Război Mondial. În 2001 Isabelle Hupert, președinta juriului de anul acesta, lua cel de-al doilea premiu de interpretare din cariera ei canneză, pentru incredibila prestaţie din La Pianiste, de Michael Haneke. Anul acesta iată că a ajuns să-l jurizeze tocmai pe regizorul care i-a oferit frumoasa şansă de a juca personajul complex, însingurat şi complexat al profesoarei de pian Erika. Doi ani mai târziu, adică în 2003, Isabelle Huppert revenea în afara competiţiei cu un nou film al lui Haneke, Vreme de restrişte/Le Temps du loup (The Time of the Wolf).

Alte filme care ar putea fi luate în considerare în palmares sunt "The Time That Remains", o scrisoare semi-autobiografică a lui Elia Suleiman, destinată părinţilor săi și cuprinzând cronica populaţiei palestiniene sub ocupaţie din 1948, și Les herbes folles al lui Alain Resnais, "aşa de aerian şi de graţios şi de elegant şi de nonşalant că pare desprins dintr-unul din baloanele colorate din Up, animaţia care-a deschis Cannes-ul" (Alex Leo Serban).

Mai sunt câteva ore până la decernarea Palme d'Or-ului. Cea mai surprinzătoare decizie a juriului ar putea fi premierea producției Antichrist, admirată - se pare - de către preșdinta juriului, dar tratată cu huiduiel și râsete la vizionare. În plus, filmul lui Lars Von Trier a primit deja un anti-premiu, din partea juriului ecumenic, pentru "misoginie".