Cu adversari redutabili în plan fizic, dar niciunul cu vreun ascendent moral, John Wick - un „asasin cu onoare” - luptă să trăiască dintr-un motiv profund uman și filozofic - odată cu el se va stinge și amintirea soției lui... Aceasta este motivația care stă la baza acțiunilor lui John Wick (Keanu Reeves) în cel de-al treilea film al seriei, numit John Wick: Chapter 3 - Parabellum.
Așa cum la un muzical, momentele cântate si coregrafiate imping povestea mai departe, la acest film secvențele de acțiune conduc povestea, flancate de dialoguri scurte, sentențioase, grave. Parabellum ar putea înscrie un record prin numărul uriaș de scene de luptă. Spectatorului (și personajelor) îi sunt lăsate puține momente de respiro.
Primele 30 de minute din film au o forță teribilă de a te ține în tensiune - John Wick mai are fix o oră până la momentul în care să fie excomunicat. Cu fiecare minut care trece, suntem pe urmele lui Wick care încearcă să își pună afacerile în ordine, să își negocieze termenii salvării și să pregătească momentul în care asasinii și vânătorii de recompense vor demara pe urmele lui pentru cei 14 milioane de euro puși în joc. „Si vis pacem, para bellum”, cu alte cuvinte, „dacă doreşti pacea, pregăteşte-te de război”...
John Wick a încălcat regulile The Continental (hotelul ce serveşte drept teren neutru de întâlnire a asasinilor din filmele John Wick) şi a ucis oameni pe terioriu interzis. Acum „Masa Aleșilor” (misterioasa autoritate centrală a organizaţiei asasinilor) îl vrea mort. Pentru a trăi, John Wick trebuie să reintre în grațiile Consiliului. Pe capul lui a fost pusă o recompensă şi a fost ridicată protecţia asigurată de Consiliu. Neavând prea multe variante, Wick este nevoit să îşi caute aliaţi neobişnuiţi şi să se bazeze încă o dată pe abilităţile sale mortale care au făcut din el o legendă.
Totul e narat într-o combinație de ritm amețitor și ton sumbru. Montajul se remarcă printr-o maximă nervozitate. Atmosfera e noir iar scenografia - impunătoare, ceea ce te duce cu gândul la o lume distopică dintr-un viitor apropiat, o lume cu propriile legi, în care Consiliul e autoritatea supremă, față de care trebuie să îți declari loialitatea cu prețul sângelui. Personajele sunt tenebroase, asasini care trăiesc în ungherele întunecate ale lumii interlope. De altfel, lumea în care acționează John Wick este una extrem de întunecată, o schiţă penetrantă a răului absolut tratat cu originalitate.
În film îi vom reîntâlni pe Winston (Ian McShane), pivotul societății secrete de asasini The Continental, pe Laurence Fishburne şi Lance Reddick, plus prezențele feminine Anjelica Huston, Asia Kate Dillon şi Halle Berry. Mark Dacascos, maestru în tehnicile kung-fu și won hop kuen, în rolul lui Zero, este o oglindire a lui John Wick și cel cu adevărat capabil să îl scoată din scenă pe celebrul asasin.
Arsenal impresionant de arme de foc, urmăriri pe motociclete (și pe cai), lupte cu arme albe (în acest film realizăm forța letală a unei cărți), multă luptă corp la corp, situații inedite, coregrafii originale... Foarte bune prin sincronizare și coregrafie au fost secvențele de luptă din Casablanca, în care au fost implicați câinii personajului Sofia (Halle Berry), o asasină din trecutul lui John Wick. Ironia mai detensionează situațiile fără scăpare (despre John Wick o pereche de asasini constantă cu dezamăgire că legendarul asasin a îmbătrânit, că se mișcă mai greu)...
În absența unei concepții realiste, mai ales prin invincibilitatea personajului titular (care este, totuși, uman), numai spectacolul vizual și coregrafia scenelor de luptă fac filmul atractiv. Pe de altă parte, implauzibilul unor secvențe de luptă, sunt ilare. Spre final, confruntările corp la corp devin repetitive, obosind spectatorul.
