Film surprinzător de popular în 2014, „John Wick” a rezonat cu publicul care tânjea să-l vadă pe Keanu Reeves într-un nou film de acțiune memorabil. Devenind un film cult datorită abordării electrizante a artelor marțiale și a metodelor clasice de folosire a armelor, succesul universal al filmului a dus la apariția unei întrebări inevitabile: Ce s-ar mai fi putut face într-un sequel? Pentru Reeves, răspunsul era clar: mai multă acțiune, o perspectivă mai vastă și o examinare mai profundă a conflictului interior al personajului principal.
În acest sequel al popularei pelicule din 2014, legendarul ucigaș profesionist John Wick (Keanu Reeves) este forțat să renunțe la ideile de pensionare de către fostul său asociat, care plănuiește să preia controlul asupra unei întunecate organizații de asasini, extinsă la nivel internațional. Obligat printr-un legământ de sânge să-l ajute, John călătorește până la Roma unde se confruntă cu câțiva dintre cei mai letali asasini de pe planetă.
După ce declanșează un adevărat măcel împotriva criminalilor, super-asasinul John Wick, pensionat de altfel, își recuperează iubitul Mustang 1969 de la mafioții ruși care i-o furaseră, consecința fiind o spectaculoasă urmărire de mașini pe aglomeratele străzi ale New Yorkului. La scurt timp după ce se întoarce acasă, planul lui John de a-și relua viața de civil liniștit este dat peste cap de gangsterul italian Santino D
’Antonio (Riccardo Scamarcio), care se prezintă la ușa sa, silindu-l să își plătească vechile datorii. Ținând cont de recomandarea lui Winston (Ian McShane), pivotul societății secrete de asasini The Continental, care-i repetă că trebuie să respecte străvechiul cod al organizației, John acceptă în silă sarcina pe care i-o încredințează Santino: aceea de a-i lichida propria soră, Gianna (Claudia Gerini), nemiloasa conducătoare a sindicatului crimei italian Camorra.
Ajuns la Roma, John se cazează la Il Continentale, se înarmează până în dinți și trece de măsurile de securitate aspre instituite de mafia Camorra, pentru a o lichida pe Gianna în dormitorul ei. Lăsând în urma sa zeci de morți, John scapă din Roma, având însă pe urmele sale doi asasini bine pregătiți ai Camorra, Cassian (Common) și Ares (Ruby Rose).
Înapoi la New York și rămas fără un acoperiș deasupra capului (Santino îi distruge casa), John caută să obțină ajutorul misteriosului Bowery King (Laurence Fishburne) și al armatei sale din umbră. Astfel, folosindu-se de tehnici de jiu-jitsu brazilian, de pistoale Glock și chiar de creioane, John se răzbună pe cei care i-au greșit. În mijlocul măcelului, John își găsește puterea interioară de care are nevoie pentru a înfrunta codul asasinilor – dar își mai poate salva propria umanitate?
Pentru regizorul Chad Stahelski, „John Wick 2” a reprezentat o șansă de a examina și mai profund universul lui Wick, atât vizual, cât și geografic. El l-a recrutat pe colaboratorul lui Guillermo del Toro, Dan Laustsen („Crimson Peak”), în rolul directorului de imagine. „Am optat pentru un aspect de ecran lat și am folosit lentile anamorfotice, pentru că voiam să depășim limitele referitoare la cât de mult puteam să umplem cadrele. Scenografia și imaginea acestui film chiar pun în lumină universul lui John Wick.”
Stilul vizual grandios al acestui sequel a coincis cu explorarea mai profundă a caracterului lui Wick și a regulilor stricte, autoimpuse, după care își trăiește viața. „Dacă te uiți la oricare dintre filmele cu samurai făcute la început de Akira Kurosawa sau la westernurile create de Sergio Leone, poți observa că eroii din acele filme aveau mereu un cod propriu”, spune Stahelski. „Unul dintre cele mai interesante aspecte la John Wick este că omul chiar are un cod pe care-l urmează, fie că e de partea de partea legii sau nu...”
