O descoperisem pe Ioana Pavelescu în 1976, la premiera cu "Osânda", de Sergiu Nicolaescu - în acel portret tulburător al Ruxandrei, iubita pe cât de tânără, pe atât de puternică, a eroului tragic Manlache Preda (Pleşa, în romanul lui Victor Ion Popa), interpretat magistral de neuitatul Amza Pellea.
Ioana Pavelescu impresiona practic în fiecare secvenţă, atât în momentele de lirism amar, prea puţin romantic, cu uriaşul ei
partener, cât şi prin delicateţea fermă cu care respingea avansurile repulsivului jandarm Ion (alt mare dispărut: Gheorghe Dinică) - dar mai ales în secvenţa doborâtorului calvar al drumului peste munţi (prefigurare a Golgothei pe care urma s-o urce în final însuşi Amza). Puţini, însă, ştiu că cea mai grea încercare a tinerei actriţe pe platourile acelui film a fost secvenţa naşterii premature în biserică - unde Sergiu, cu propensiunea lui spre naturalism, a cerut să se aducă un avorton autentic, purtat în mini-frigider pe la filmări; fără să cedeze în faţa ororii fireşti, actriţa a sublimat într-un mod inegalabil situaţia, îmbogăţind cu o dimensiune greu de descris şi definit tragedia mamei care se întoarce la Dumnezeu împreună cu pruncul ce i-a murit încă din pântec.
Deşi acela a fost rolul care a relevat-o publicului şi totodată a şi consacrat-o, Ioana Pavelescu, născută la 28 iulie 1955, în Bucureşti, debutase de fapt la vârsta de paisprezece ani, în "Pantoful Cenuşăresei" (1969), ultimul film al lui Jean Georgescu - din păcate, prea puţin semnificativ, cel puţin în comparaţie cu titlurile care-l făcuseră pe clasicul său autor, pe bună dreptate, celebru. După cel "de-al doilea debut" (dacă ne e îngăduită o asemenea jonglerie lexicală) din 1976, Ioana a avut şansa încă unui rol de conţinut şi complexitate interpetativă, cu Doina din "Rătăcire" (1978, Alexandru Tatos), construind sensibil şi cu profund dramatism tribulaţiile unei tinere românce care nu se poate adapta în noua ei familie din Germania - şi evitând cu fineţe capcanele tezismelor ideologice anti-emigrare proprii epocii.
După care, din nefericire, şi traiectoria Ioanei Pavelescu a avut neşansa unei involuţii în deplin dezacord cu talentul ei atât de bogat şi rafinat, aşa cum se întâmplă cu mulţi actori cărora regisorii şi producătorii de film le văd mai degrabă calităţile fizice decât resursele interioare. Timp de zece ani şi mai bine, a fost distribuită susţinut, dar în roluri mai mult convenţionale şi decorative: "Cumpăna", 1979, Cristiana Nicolae, "Trandafirul galben", 1981, Doru Năstase, "Întâlnirea", 1982, Sergiu Nicolaescu (aici, ce-i drept, personajul avea mari resurse de complexitate, pe care Ioana le-a valorificat folosindu-şi fără preget gama de mijloace artistice - dar filmul făcea parte din perioada deja descendentă a lui Sergiu, lăsând prestaţia ei să cadă repede în uitare),
"Calculatorul mărturiseşte", 1982, George Cornea, "Viraj periculos", 1983, Sergiu Nicolaescu, "Misterele Bucureştilor", 1983, Doru Năstase, Întunecare", 1985 Alexandru Tatos (aici, alt detaliu anecdotic: rolul amantului ei îl juca vărul meu, Vlad Columbeanu, care deşi străin de orice profesiune cinematografică, în acea perioadă obişnuia să facă figuraţie la Buftea, unde mai primea şi câte un rolişor episodic), "Totul se plăteşte", 1986, Mircea Moldovan, "A doua variantă", 1987, Ovidiu Ionescu, "Mircea", 189, Sergiu Nicolaescu, "Polul Sud",Radu Nicoară, 1993, "Punctul zero", 1996, Sergiu Nicolaescu (o apariţie nud, discretă din fericire, dar şi complet gratuită, într-un rolişor scurt şi inutil). Stabilită deja peste hotare, Ioana Pavelescu a mai fost distribuită sporadic în câteva filme străine, ca "Method" (2004, Duncan Roy), sau "Weapon" (2011, Ernie Barbarash).
Toate acestea, însă, nu ştirbesc cu nimic valenţele profesionale, artistice, fizionomice şi umane ale acestei actriţe care, atât prin rolurile ei de mare valoare de la începuturi, cât şi prin prospeţimea şi onestitatea ireproşabilă cu care s-a achitat şi de toate prestaţiile de mai târziu, evitând orice manierisme şi plafonări, continuă să rămână una dintre personalităţile feminine de marcă ale teatrului şi filmului românesc.
