Interviu cu Vera Farmiga

Împlineşte chiar astăzi rotunda vârstă de 40 de ani şi este una dintre cele mai apreciate actriţe din generaţia ei, iar românii ar trebui s-o iubească şi pentru că apare în Mai aproape de lună/Closer to the Moon, cel mai recent film al lui Nae Caranfil, aflat încă în producţie. Până când o vom vedea pe Vera Farmiga în această producţie de epocă, iat-o în Trăind printre demoni/The Conjuring, unul dintre horror-urile cel mai bine primite din ultima perioadă. Mai jos un interviu despre experienţa de la filmări a actriţei.

Vera, ai de gând să îţi reorientezi cariera spre filme horror, după proiectele Trăind printre demoni şi Bates Motel?
Cele două filme sunt complet diferite. În Bates Motel monstrul este un om. Terifiante la el sunt nebunia şi disfuncţionalitatea neuronală. În Trăind printre demoni ne confruntăm cu o entitate supranaturală. E amuzant că mă întrebi asta, pentru că din mulţimea de filme în care am jucat, doar patru sunt horror. La acest film mi-a plăcut cel mai mult faptul că a trebuit să interpretez o femeie extraordinară.

Cum a fost prima întâlnire cu adevărata Lorraine Warren?
Am fost foarte încântată. M-am documentat mult înainte. Eu n-am văzut filmul ca pe unul de groază, ci ca pe unul de dragoste. Numele lui Lorraine nu-mi era cunoscut, dar când am tastat pe Google “Lor” imediat mi-a apărut numele ei şi m-am gândit că e un semn şi trebuie să ne cunoaştem. Am găsit o grămadă de filmuleţe interesante cu ea pe YouTube.

Ea şi soţul ei formează un cuplu perfect. Poţi să vezi asta din felul cum se poartă unul cu celălalt. E ceva rar să ai un cuplu şi o iubire care se bazează pe respect şi onoare, deceniu după deceniu. Se privesc intens în ochi, râd unul la glumele celuilalt şi au răbdare să se asculte. Este o iubire atât de frumoasă.

Pe mine m-a atras partea legată de compasiune, empatie şi grijă pentru ceilalţi. Am fost uimită de faptul că Lorraine îşi foloseşte darul pentru a-i ajuta pe alţii, deşi asta înseamnă să îşi rişte propria sănătate.

Când erai copil, îţi plăceau filmele de groază?
Îmi era interzis să mă uit la astfel de filme. Părinţii mei mereu opreau televizorul atunci când începea un film ca cele cu Freddy Krueger. Şi pentru că era fructul interzis, mereu le urmăream pe ascuns. Coşmarul de pe Elm Street m-a bântuit câţiva ani după ce l-am văzut.

La ce te-ai gândit când ai ajuns si tu să joci în ele?
Orphan sau Joshua nu sunt filme de groază pentru mine. Au şi momente terifiante, dar sunt mai degrabă poveşti inspirate din viaţă. Sunt atrasă de personajele feminine care îşi găsesc puterea tocmai în slăbiciunea lor.

Ce ai discutat cu Lorraine la prima întâlnire?
Ca să fiu sinceră, mai mult am ascultat decât să vorbesc. Am vrut mai mult să observ cum vorbeşte, cum se mişcă şi cum se comportă o clarvăzătoare. Lorraine ştie să dea interviuri şi mi-a răspuns la toate curiozităţile fără să o întreb ceva. Privirea ei m-a hipnotizat.

Crezi în puteri oculte şi forţe demonice?
E o discuţie lungă care conţine şi părerea mea despre Dumnezeu. Deşi cred cu tărie în El, sunt convinsă că există şi forţe întunecate. Nu trebuie să am parte de o experienţă demonică sau un fenomen supranatural ca să cred. Am câţiva prieteni şi membri ai familiei care sunt persoane practice şi cred că au avut nişte experienţe foarte interesante. Nu trebuie să văd ca să cred.

Alte știri din cinema