Interviu cu Stela Popescu

Nu am mai văzut-o de mult într-un rol principal într-o comedie, iar popularitatea actriţei Stela Popescu face ca mulţi să aştepte nerăbdători Mamaia, filmul programat pentru lansare în această vinery. Stela Popescu interpretează o femeie în vârstă, dar plină de energie şi initiative, care face tot posibilul să scape de maşinaţiunile unui rechin imobiliar (Valentin Teodosiu) hotărât să o dea afară, prin orice mijloace, din clădirea în care locuieşte. Află din interviul de mai jos cum a întâmpinat Stela Popescu revenirea pe marele ecran.

Cum descrieţi experienţa de la filmările pentru producţia Mamaia?
A fost ca o superbă vacanţă pentru că, deşi am muncit foarte mult, oamenii cu care am lucrat au fost atât de drăguţi, de înţelegători, de calzi şi de calmi… ştii ce mi-a spus Jesus când l-am întrebat cum de e aşa calm? Întrebaţi-o şi pe mama (râde). La filmare, totul a fost într-o atmosferă de înţelegere, de plăcere. Am făcut rolul ăsta cu mare plăcere.

Apropo de ce spuneaţi dvs despre Jesus. Aţi spus la un moment dat, în timpul filmărilor, că este foarte bine organizat şi că ştie foarte bine ce vrea. Cum aţi descrie per total experienţa cu el?
Eh, acum nu mai spun că ştie exact ce vrea pentru că m-a chemat înapoi la filmare după două luni de zile. Dar asta nu pentru că nu ieşise bine, ci pentru că a adus nişte completări la film care mie mi se par foarte interesante. Mă întrebam dacă povestea o să ţină, dacă nu va fi puţin exagerată – o să vedeţi filmul, e foarte interesant. Ei bine, nu! Cu ceea ce a venit acum se elucidează lucrurile şi devin foarte prietenoase, bune şi calde.

Să ne aşteptăm la răsturnări de situaţie, la situaţii surpriză?
În orice caz, filmul este foarte încărcat cu surprize şi are o atmosferă tânără. Nu vă uitaţi că joc eu rolul principal. E o atmosferă de tinereţe, de energie şi de putere.

Ce ne puteţi spune despre interacţiunea cu ceilalţi actori?
N-am avut nicio problemă. Una dintre bucuriile mele este că am cunoscut personal un actor extraordinar, pe Văncică, şi doi tineri foarte drăguţi. şi, din câte stiu, între ei s-a născut o idilă. Le urez succes şi aş fi fericită să meargă mai departe, pentru că amândoi sunt tineri, frumoşi şi talentaţi.

În ce priveşte programul de filmare, stiu că a fost unul destul de aglomerat pentru că, în timpul producţiei,  ziua eraţi la filmare, iar seara mergeaţi la spectacolele de teatru.
Asta este veşnica mea problemă, de asta să nu vă miraţi niciodată. Mama mea mi-a spus că am fost născută în căruţă, ca atare, uneori chiar de la ora 6 sau 7 dimineaţa, până la ora 10 seara lucrez. Dar am norocul să lucrez într-o profesie care mă cucereşte, pe care o iubesc şi care niciodată nu mi se pare grea. Nu mă anchilozează, niciodată nu sunt tristă când mă cheamă cineva la treaba asta. Mie îmi place. Că-mi iese sau că nu-mi iese, asta e părerea dvs, dar mie-mi place, aşa că totul mi se pare uşor.

Cum vă găsiţi totuşi energia de a face atât de multe lucruri?
Asta vine de undeva din natura mea, nu ştiu. Sau, poate tocmai din plăcerea de a face acest lucru. Asta te şi încarcă. Dacă, de exemplu, eu am filmat toată ziua şi de-aici am plecat direct la spectacol, acolo spectatorii te încarcă fantastic. Parcă te-ar pune în priză. Mai ales la noi, la Teatrul de Revistă, legatura dintre noi şi spectatori este directă. Noi ne uităm în ochii spectatorilor, ei ne privesc, ne aprobă imediat pentru că la noi, după fiecare replică ai putea să ai niste aplauze şi confirmarea că ceea ce ai făcut a fost bine. şi atunci, când ai ajuns la ora 10 noaptea şi totul s-a terminat, sigur că esti obosit, dar totul e aşa de plăcut. Ai senzaţia datoriei împlinite. E o plăcere că a fost o zi frumoasă, poate n-au ieşit toate bine, dar mai e şi mâine o zi.

Care a fost, din punctul dvs de vedere, cea mai solicitantă, sau cea mai grea secvenţă?
N-aş putea să spun care a fost cea mai grea. În general, lucrurile sunt cu surprize, cu mişcare, cu acţiuni. Dar am fost ajutată de regizor şi de colegi şi totul a fost perfect. Noroc că nu m-au pus să mă aşez, că poate nu mă mai ridicam (râde).

Cum vă aşteptaţi să fie primit filmul de către public?
Eu cred că foarte bine, pentru că românii au nevoie de comedie, ca dovadă că toate sălile de spectacol sunt pline. Lumea are nevoie să se cureţe de greutăţile vieţii şi atunci comedia este cea care poate să-i încarce din nou şi să le dea curaj a doua zi. Cred că e nevoie de optimism în ţara asta şi comedia poate să ne dăruiască acest lucru. De aceea, ar fi bine să fie cât mai mult haz. Să-ţi mai spun ceva: spectatorul român este foarte inteligent. Să nu vă închipuiţi că dacă râde la orice prostie este pentru că apreciază. Românul are nevoie să râdă cu schepsis. Adică ceea ce-i spui să fie inteligent şi să aibă miez. Ori, aceasta comedie a noastră este foarte bine înrădăcinată în tot ce se petrece în România, dar, în acelaşi timp, tratat cu foarte multă lejeritate şi încredere în viaţă şi în viitor.