Interviu cu Robert Downey Jr.

Până îl vedem în mai 2015 reluând rolul lui Tony Stark/Iron Man (aici detalii despre cele mai aşteptate filme ale anului viitor), Robert Downey Jr. ne atrage atenţia cu un rol dramatic în The Judge/Judecătorul, film cu premiera în această vineri pe marile ecrane din ţară. Actorul îl interpretează pe Hank Palmer, un avocat de succes care se întoarce în oraşul natal pentru înmormântarea mamei sale. Însă odată ajuns aici află că tatăl său, judecătorul local (Robert Duvall), este principalul suspect al unei crime controversate. Iată ce crede actorul despre acest rol dificil.

Cum ai privit colaborarea cu Robert Duvall?
Ştiam că filmul acesta va fi pe cât de dificil de realizat, pe atât de recompensant. În prima zi de filmare, stăteam împreună şi repetam câteva replici, ideea fiind că personajul meu nu-l plăcea pe Judecător. Ţin minte că îmi bătea inima foarte tare.

Te-a surprins ceva la el?
Eu am tendinţa de a complica lucrurile, iar în majoritatea cazurilor asta îmi consumă foarte mult din energie. Ceea ce mi-a plăcut la el este eficienţa cu care ajunge în aceste locuri dificile. Nu lasă impresia că ar fi ceva uşor de realizat şi nu apelează la trucuri. Sper să pot asimila această calitate a lui pe măsură ce evoluez.

Hank Palmer este un personaj complex. Robert, crezi că în fiecare avocat se ascunde şi un bun actor?
Bobby mi-a povestit câteva întâmplări în care erau implicaţi avocaţi pe care îi ştie el. Sunt ori exhibiţionisti, ori extrem de activi sau femei puternice care impun respect. Toţi ştiu cât de importanţi sunt membrii unui juriu în cadrul unui proces. În timpul filmărilor m-am tot gândit la aceste personaje. Aveam nevoie de un tip pe care Judecătorul să-l accepte în locul lui Hank şi aşa a apărut Dax. Aveam nevoie de această tipă care e prima lui iubire şi care de fapt reprezintă conştiinţa lui. Ea este sufletul filmului şi singura care-l cunoaşte cu adevărat. E nevoie de asemenea de o luptă care la un moment dat să poată căpăta şi conotaţii amuzante şi extrem de emoţionante. Regizorul nostru, David Dobkin, a spus mereu că Judecătorul trebuie să fie ca un munte pe care Hank nu poate şi nu vrea să-l urce.

Întreaga călătorie a lui Hank se rezumă la oameni care se luptă, care-l ajută şi provoacă deopotrivă. Însă dacă nu va escalada muntele, sufletul său va fi în pericol. Bobby Duvall este un munte şi la fel este şi personajul său.

Ai descrie Judecătorul ca fiind o dramă din sala de judecată în care primează relaţia tată-fiu?
Este un film a cărui acţiune se petrece într-o sală de judecată şi da, implică şi relaţia tată-fiu. Părerea mea este că spectatorii fac parte din distribuţia acestui film. Atunci când cei de la studio citeau scenariul primeam foarte multe telefoane de la oameni care ne spuneau că acest proiect este unul foarte special. Vrem să începem filmările. Am avut şi o serie de vizionări în urma cărora oamenii au spus ,,Ştim că filmul se chemă Judecătorul, însă în viaţa mea rolul ăsta îi aparţine mamei mele sau fratelui meu mai mare”. Conversaţiile pe care le-am purtat cu oamenii care au văzut filmul sunt cea mai mare recompensă pentru mine.

Aţi discutat înainte să filmaţi scena din baie dintre Hank şi Judecător?
Nimeni nu vrea să joace într-un film pur şi simplu siropos, grafic sau indulgent. Dacă te uiţi la scenele importante din Judecătorul, o să observi în evoluţia personajelor că indiferent despre cine este vorba se porneşte de la exagerări şi se ajunge la o glumă. Am vrut ca filmul să fie entertaining, însă fără să schimbe prea des vitezele. Cu toţii am vrut ca filmul să reflecte viaţa reală.