Interviu cu Jude Law

Despre Side Effects/Efecte adverse, premiera de vineri, Jude Law spune că „are răsturnări de situaţie incredibile” şi că „e genul de film la care nu poţi să prevezi niciodată ce se va întâmpla mai departe”. Regizat de Steven Soderbergh şi inclus în selecţia oficială a festivalului de la Berlin, Side Effects ţi-l arată pe Jude Law în rolul unui psiholog dat peste cap de efectele adverse provocate de medicamentele prescrise de el unei tinere paciente (Rooney Mara). Află din interviul de mai jos ce a însemnat pentru Law această a doua colaborare cu Steven Soderbergh, după Contagion, dar şi ce filme urmărea actorul britanic în copilărie.

În afară de tratamentele medicamentoase, mai există o mulţime de alte aspecte în viaţă care pot produce efecte adverse. Ce astfel de efecte crezi că are actoria?
Atunci când ai o activitate care îţi place atât de mult şi în care te implici cu tot sufletul, totul vine la pachet cu povara că trebuie să priveşti pasiunea ca pe o meserie şi să iei decizii la nivel abstract despre ce roluri să accepţi sau nu. E greu să tratez totul ca pe o slujbă, pentru că am fost un mare cinefil dintotdeauna şi încerc să nu fac compromisuri în carieră.

Tuturor ne plac filmele cu răsturnări de situaţie. Până şi voi, actorii, vă implicaţi într-un proiect şi de multe ori nu ştiţi cum se va încheia. Ce film s-a dovedit a fi complet diferit de ceea ce credeai?
Am avut o experienţă interesantă anul trecut când am realizat prima mea animaţie. Să îţi împrumuţi vocea unui personaj, pe care nu îl cunoşti aproape deloc, e ca şi cum ai merge cu ochii închişi. Trebuie să ai aceeaşi încredere şi în colegi, chiar dacă, în mare parte, nu lucrezi direct cu ei.

Care este dezavantajul de a lucra cu acelaşi regizor pentru a doua oară?
Nu există, pentru că odată cu începerea unui nou proiect şi atitudinea regizorului se schimbă, în funcţie de subiect. Desigur, toţi regizorii îşi pun amprenta pe film, iar atunci când lucrezi cu ei e ca şi cum ai paşi pe teritoriul lor. De la a doua colaborare cu un regizor deja cunoşti nuanţele, înţelegi în ce direcţie vrea să îndrepte acţiunea. De exemplu, lui Steven Soderberg, cu care am mai lucrat la Contagion: Pericol nevăzut, ştiu că îi place să fii pregătit atunci când sunt programate filmările. E deschis oricărei discuţii, dar numai înainte de a intra pe platouri. Atunci când dă drumul la cameră îi place ca totul să meargă strună, pentru că în mintea lui imaginile sunt deja montate.

Când vezi prima dată un film în care ai jucat, ai o atitudine critică asupra interpretării tale sau priveşti detaşat?
Sunt extrem de critic. Am învăţat să privesc filmul ca un întreg ca să-mi dau seama dacă a ieşit sau nu cum trebuie, dar în acelaşi timp, subconştient, blochez părţile în care apar eu. A doua oară când îl văd, analizez în detaliu interpretarea mea şi mă simt mai detaşat. E mai uşor să te desprinzi de propria persoană atunci când faci un rol care necesită o oarecare transformare, fie că e vorba de accent, de vestimentaţie sau alte elemente. Aceste transformări te fac să te desprinzi de propria persoană şi, în mod paradoxal, atunci te poţi desfăşura mai bine.

Ce filme urmăreai în copilărie?
Am fost norocos. Mamei îi plăceau filmele străine şi mă ducea mereu la un mic cinematograf din centrul oraşului, unde rulau acestea. Pe de cealaltă parte, tata mă ducea să văd filme de acţiune celebre ca Rocky. Deci am avut parte de o combinaţie foarte bună, pentru că am crescut iubind toate genurile. Obişnuiam să chiulesc de la şcoală până şi de trei ori pe zi ca să merg la film. Eram obsedat!