„Robbie Coltrane prezintă: probe esenţiale”, serialul de investigații difuzat exclusiv pe canalul Crime + Investigation (CI) lunea, de la ora 23, ne dezvăluie opt dintre cele mai dificile, complexe și derutante crime investigate vreodată de poliția britanică. Unul dintre acestea, în care tânărul Roger Severs e acuzat de omorârea părinților săi, Derek și Eileen Severs (foto), îi duce pe investigatori într-un punct mort: aceștia aveau un suspect, pe Roger, dar nu existau cadavre și nici dovezi concludente pentru o crimă. Roger era tăcut, astfel că singura rezolvare putea fi dată de probele esențiale. Dintre probele esențiale, Analiza solului și a polenului, cu ajutorul lui Tony Brown - Profesor de Geografie Fizică, Cercetător Șef și Director de cercetare in cadrul GeoData, se va dovedi edificatoare în stabilirea vinovăției sau nevinovăției suspectului Roger Severs.
Canalul Crime + Investigation a pus la dispoziția cititorilor Cinemagia un interviu detaliat cu Tony Brown, criminalistul care s-a ocupat de investigarea cazului Roger Severs în 1993, când totul părea de neelucidat.
Intervievator: Vă puteți aminti primul caz la care ați lucrat în calitate de criminalist specializat în știința solului? Cum ați fost abordat? La ce v-ați gândit, când ați primit telefonul?
Tony Brown: A fost chiar cazul Severs. Am început din prima cu un caz „greu”. Cred că, pentru un astfel de caz de amploare, a fost necesar mai ales să conving poliția că aceste tehnici sunt utile. La vremea aceea, exista Serviciul de Științe Criminalistice; unul dintre cei care lucrau acolo, un coordonator care se ocupa de cazul Severs, studiase arheologia la universitate, unde învățase despre analiza solului; arheologii trebuie să aibă noțiuni de pedologie, pentru că activitatea lor presupune excavarea solului. Deci el știa câte ceva despre aplicarea palinologiei în scopuri criminalistice. A sunat la Universitatea din Leichester, unde lucram, la departamentul de geologie; ei nu s-au putut ocupa, dar cineva a spus „avem un coleg la departamentul de geografie care se ocupă cu analiza polenului; o să luăm legătura cu el”. Apoi m-au contactat, am mers la laboratoarele Serviciului de Științe Criminalistice, în Huntington, pentru proba de sol de pe vehicul; din ceea ce spuneau cei de la poliție, am realizat că era foarte probabil ca probele de pe vehicul să fie foarte utile pentru investigație, care, la acea vreme, se afla în stadiul căutării cadavrelor. Așa s-au petrecut lucrurile; nu a fost chiar accidental, dar nu au ajuns la mine în mod direct. A contat foarte mult că a existat acel coordonator care avea noțiuni de pedologie.
Intervievator: Din analiza vehiculului, cât de mult v-a luat să faceți deducțiile respective și să demonstrați, să spunem într-un astfel de caz, că bănuiala dumneavoastră a fost una corectă?
Tony Brown: În astfel de cazuri, nu poți dovedi că bănuiala ta a fost corectă decât după ce cadavrele au fost descoperite. Cred că, după ce ai făcut inspecția vehiculului, poți imediat să spui „da, cred că este util să investigăm pista asta” sau „nu, n-o să ne ducă nicăieri”. Câteodată, mă uit la o fotografie, sau cei de la poliție îmi arată o mașină, și le spun „pista asta nu o să vă ducă nicăieri. Nu cred că acest material este foarte relevant”. Deci îți dai seama imediat dacă sunt șanse ca respectivele probe să fie utile. Apoi, foarte rapid, să spunem în următoarele 12 ore, dacă prelevezi probe și le examinezi la microscop, fără să treci prin partea de procesare, câteodată poți vedea mineralele care pot fi imediat utile pentru poliție. Așa s-a întâmplat cu cazul Severs; existau niște fragmente de plante și anumite minerale pe care nu a trebuit să le procesez ca să-mi dau seama dacă sunt utile. Apoi, urmează analiza polenului, care durează minim 48 de ore, pentru a face procesarea, și apoi e nevoie de patru-cinci zile, sau chiar o săptămână, pentru a putea face analiza și a putea spune „gata, cred că putem restrânge aria de căutare la zona asta sau asta”. În cazul respectiv, eu am fost solicitat într-un stadiu destul de avansat al anchetei, înainte de descoperirea cadavrelor, și cred că motivul a fost că le era foarte greu să decidă cât de mare trebuie să fie aria de căutare. Deci, răspunsul depinde de cât de mult material există, și de cât de complex este cazul. Poate fi vorba de câteva ore, dar cel mai adesea durează în jur de o săptămână.
Intervievator: Cazul Severs a fost acum 25 de ani, dacă-mi amintesc bine, a fost în 1993. În ce măsura activitatea dumneavoastră a fost influențată de evoluția tehnologiei?
Tony Brow: Da, au existat schimbări de ordin tehnologic. Avem echipamente de difracție a razelor X mai sofisticate, pentru analiza mineralogică. Acum instrumentele analogice au fost înlocuite de cele digitale. O parte din echipamentele pe care le folosim au fost îmbunătățite. Acum avem una-două tehnici automatizate de analiza mineralogică; deci, dacă aș primi același material astăzi, aș folosi echipamentul pentru analiză automatizată. Da, s-au făcut progrese. Și analiza polenului s-a schimbat, în sensul că putem distinge între diversele tipuri mult mai bine decât acum 25 de ani. Dar cercetarea polenului nu s-a schimbat în mod fundamental. Unul din avantaje, atunci când lucrezi cu polen și microfosile, este că polenul fie este acolo, și îl vezi, fie nu. În anumite cazuri este ceea ce numesc eu o „tehnică robustă” decât, de exemplu, analiza chimică a sedimentelor, care este mult mai deschisă la interpretări, și în plus echipamentele au alt tip de sensibilitate, și există și erori în măsurători. Pe când aici, fie ai polen de castan sălbatic (cum s-a întâmplat în acel caz) în respectiva probă, fie nu. Este important și numărul de probe pe care se face analiza, deci am făcut și puțină statistică; însă tehnica este una destul de robustă, chiar dacă unele dintre tehnicile conexe, mai ales pentru analiza mineralogică a solurilor, s-au îmbunătățit.
Intervievator: Să vorbim despre pedologie, sau știința solurilor. Ce reprezintă? Cum funcționează? Cum ați defini-o, pentru persoane care poate nu știu foarte multe despre acest subiect?
Tony Brown: Știința solurilor, sau pedologia, este un domeniu științific vast, care se ocupă de structura chimică și fizică a pământului, a solului, inclusiv formarea acestuia, procesele care au loc în interiorul său, serviciile pe care le face posibile prin intermediul agriculturii, filtrarea apei și multe altele. Aceasta este definiția în sens mai larg. Pedologia poate fi folosită și în investigațiile criminalistice, pentru că trebuie să înțelegi de unde vine un anumit tip de sol; de asemenea, dacă înțelegi ce anume influențează caracteristicile sale, poți folosi asta într-o investigație, de exemplu, pentru a urmări mișcarea vehiculelor sau a oamenilor. Practic, în criminalistică se aplică o parte a pedologiei, nu tot ce ține de știința respectivă.
Intervievator: Cum ați ajuns că lucrați în acest domeniu? Ce v-a atras la știința solurilor? Ce v-a făcut să doriți să deveniți om de știință, și să vă ocupați cu acest domeniu?
Tony Brown: Dintotdeauna m-a interesat natura; am crescut la țară, iar în tinerețe petreceam foarte mult timp afară. Făceam colecție de fosile – oase de animale moarte, insecte, la fel ca mulți alți copii. Asta m-a făcut să fiu interesat de geologie și biologie; când am mers la universitate, m-am bucurat să pot alege o arie de specializare destul de extinsă. La University College London am putut studia geografie fizică, care se mai numește și geomorfologie, și, de asemenea, și meteorologie, geologie și știința mediului. Am putut studia toate aceste materii și mi-am luat prima diplomă universitară într-un domeniu destul de extins, ce acoperea științele mediului și științele naturii, ceea ce este destul de util. La doctorat m-am specializat în analiza polenului, mai exact, a polenului din cele mai vechi timpuri ce se poate găsi în sol și în sediment. Aceasta este, de fapt, specializarea mea - palinologie criminalistică; cu alte cuvinte, folosirea sporilor de polen și a altor microfosile din interiorul solului în cadrul investigațiilor criminalistice. La doctorat am învățat, deci, despre studiul polenului și al sporilor; acestea pot fi recunoscute, nu întotdeauna la nivel de specie, dar cu siguranță la nivel de familie și la nivel de genom, și se conservă în sediment și în sol. Aceasta este tehnica pe care am folosit-o la cazul Severs. Este, în sine, o ramură a pedologiei – se ocupă cu studiul unor fragmente conservate din vechime în soluri și în sedimente. Dar poate fi vorba și de studiul polenului, pentru că practic, mare parte din polenul ce se găsește la suprafața solului provine de la vegetația care crește.
Intervievator: Cât de des sunteți solicitat pentru astfel de investigații criminalistice?
Tony Brown: În medie, aș spune că o dată sau de două ori pe an. Este o arie de specializare foarte restrânsă. Sunt cam două persoane în Marea Britanie care se ocupă cu asta. De altfel, ambele lucrează în departamentul meu, în Southampton. Lucrăm la cazuri majore, unde celelalte tipuri de probe sunt poate problematice, sau unde nu sunt foarte multe probe. Am lucrat și cu Organizația Națiunilor Unite, în Bosnia; a fost, evident, un caz de anvergură mult mai mare decât cele cu care m-am ocupat în Marea Britanie. În general, se recurge la aceste metode pentru cazurile mai mari. Este o activitate destul de cronofagă și destul de costisitoare pentru cazurile de mai mică amploare. În medie, mă implic personal într-un caz pe an; ofer și consultanță pentru alte cazuri. În total îmi ajung pe birou cam cinci-șase cazuri pe an, din care ajung să lucrez la unul. În celelalte cazuri, ofer consultanță, în general pentru forțele de poliție, și, ocazional, pentru avocați ai apărării.
Intervievator: Înțeleg. Cred că nu ar fi foarte nimerit să vă întreb dacă vă face plăcere, dar vi se pare interesant acest gen de activitate, vă intrigă? Este destul de diferită de activitatea cotidiană obișnuită.
Tony Brown: Desigur. Cercetările mele vizează alt domeniu – studiez polenul și pedologia în context arheologic, dar este în mod direct relevant. Da, mă intrigă foarte mult atunci când cineva prelevează o probă, sa zicem, de pe o pereche de pantofi, sau de pe o mașină, și întreabă „ne puteți spune de unde provine?”. Sigur, îmi face plăcere, în sensul că seamănă cu rezolvarea unui puzzle. Desigur, asta, se aplică la mare parte din științele criminalistice; se încearcă găsirea unor tehnici care să fie cât mai precise, cu o marjă de eroare cât mai mică. Este foarte important pentru progresul criminalisticii. Adesea, probele ce provin din mediu sunt vitale. Sunt cazuri în care nu există martori, nu există alte probe ce pot fi folosite în instanță, și acest tip de probe ce provin din mediu sunt destul de frecvent folosite.
Intervievator: O ultimă întrebare. Dacă cineva care citește acest interviu ar vrea să lucreze în acest domeniu, ce sfaturi ați avea? Ce ar trebui să facă cineva pentru a ști mai multe despre acest domeniu, sau chiar să lucreze cândva în domeniu?
Tony Brown: Eu nu mi-am propus să lucrez în domeniu; majoritatea specialiștilor în criminalistică pe care îi cunosc lucrează cu insecte, geologie – cei mai mulți nu au început cu studii în domeniul criminalisticii. Au ajuns să lucreze în criminalistică pentru că erau experți în domeniul lor, și erau absolut fascinați de obiectul muncii lor – insectele, in cazul unui entomolog criminalist. Dacă vrei să devii expert într-un domeniu, trebuie să te intereseze domeniul respectiv. De exemplu, avem pe cineva care lucrează la noi în laborator, cu o experiență foarte bogată în micologie – studiul ciupercilor. A început de curând activitatea în criminalistică; micologia criminalistică este un domeniu în plină dezvoltare, pentru că ciupercile pot da foarte multe indicii despre o faptă. Dar această persoană nu a început cu studii în domeniul criminalisticii, ci cu micologie.
Cred că aici e o problemă, în sensul că unii oameni cred că pot deveni experți în botanică, sau geologie criminalistică pornind de la studii în criminalistică. Pe baza studiilor în criminalistică poți deveni coordonator al investigațiilor, poți să înțelegi utilitatea anumitor tehnici, dar dacă vrei într-adevăr să te ocupi cu analiza insectelor, sau a polenului, trebuie să fii specialist în acel domeniu. Dacă ești un astfel de expert, nu ești solicitat în calitate de criminalist generalist (sau, cel puțin, eu nu), ci pentru că ești expert într-un anumit domeniu, ce poate fi aplicat în criminalistică. Acest principiu se aplică și la cercetare în criminalistică, la chimiștii sau medicii care lucrează în criminalistică. La urma urmei, un patolog criminalist este, în primul și în primul rând, patolog. Cred că aceasta este o regulă generală în criminalistică. Aș spune că, dacă te interesează în mod deosebit un domeniu, poți sau nu să ajungi în criminalistică. Dacă tehnica respectivă se folosește în criminalistică, este posibil, dar abilitățile și interesul tău în acel domeniu vor conta cel mai mult.
