Deşi anul 2013 a adus pe ecrane cel mai popular film românesc al deceniului, Poziţia copilului, cifrele sunt îngrijorătoare în ceea ce priveşte interesul publicului pentru producţiile locale: încasările lor reprezintă doar 1,83% de procente din totalul sumelor încasate de cinematografele din ţară de-a lungul anului.
Cele 23 de filme româneşti lansate în cinematografe în 2013 au strâns 2,965 milioane lei, ceea ce reprezintă doar 1,83% din totalul de 1,615 miliarde strâns de toate cele 192 de premiere ale anului. Comparativ cu 2012, performanţele producţiilor locale sunt cu atât mai dezamăgitoare, procentul scăzând de la 2,7% în 2012 la 1,83% în 2013.
Spre comparaţie, cotele de piaţă ale producţiilor autohtone se ridică la 23% în Norvegia, 30% în Danemarca, 31% în Franţa şi 25% în Germania, conform cineuropa.org.
Iată AICI un top al încasărilor şi al numărului de admisii înregistrate de filmele româneşti în 2013.
Părerea ta
Spune-ţi părerea.
.
.
.
"Eu cred ca publicul nu alege filmele romanesti din cateva motive simple, pe care, surprinzator, vad ca le-au mai enumerat si altii in comentarii. Zic "surprinzator" pentru ca directia populara este de a spune ca filmele romanesti sunt geniale, de a enumera premiile pe care le-au luat, si de a-l insulta pe ala care a zis ca nu-i plac. Si desigur, discursul "nu-ti plac filmele romanesti fiindca esti prost si americanizat si habar n-ai ce face un film bun sau prost; ca nu ai gradul de cultura sau nu stiu ce cunostinte cinematografice necesare". Bullshit.
Doar fiindca un film este plin de suferinta si realism din ala jegos si tristete nu inseamna ca e un film bun. Snobii au tendinta de a confunda notiunile astea. Si o poveste pozitiva poate sa fie la fel de buna sau chiar mai buna, ca una deprimanta. Dar romanii nu produc decat povesti "realiste" despre tragediile cuiva - de obicei cineva dintr-o clasa sociala naspa sau cu o situatie financiara naspa, cineva care locuieste in mahala, o persoana bolnava care se loveste de un sistem de sanatate corupt sau de un sistem politic care nu-i permite sa aiba acces la tratamentul dorit (ex: avort), sau care sufera de o boala mintala si in loc sa fie tratata este legata de o scandura de niste fanatici religiosi. Oameni care au probleme de familie si probleme in relatie si oameni care fac sex pe bani si care nu citesc sau daca o fac, nu au nivelul de cultura pentru a intelege complet ceea ce au citit. Oameni care se inchina cand trec pe langa biserici si-l invoca pe Dumnezeu pentru ca asa au fost invatati de mici de parintii lor la fel de lipsiti de cultura ca ei. Astea sunt personajele din majoritatea filmelor romanesti. Prostituata, taranul, baiatul din inchisoare, bolnavul, hotul, oamenii saraci din mahalaua unde se aud manele de dimineata pana seara. Sau, sa nu uitam, eternul subiect perfect pentru orice film facut de romani: comunismul - viata lor dupa el sau inainte de el.
NU vrem sa vedem asa ceva. Pentru ca nu astia suntem. Exista o clasa mijlocie in Romania. Daca ai acces la net si citesti lucruri pe site-uri in engleza deja cam faci parte din clasa aia, chiar daca nu ai bani. E vorba de cultura si de atitudinea fata de viata. Exista tineri cu facultate sau in facultate in tara asta, care isi cauta de lucru in domenii curate si legale, sau deja lucreaza. Exista familii care poate nu au parte de cele mai bune relatii dar sunt inca intregi. Exista oameni care citesc carti si le dezbat, care au citit filosofie si au cunostinte despre religiile lumii. Existam. Dar nu si in cinematografie. Pentru ca nu suntem interesanti. Prostituata aia care roade guma de mestecat in cizme peste genunchi si cu Copilu' Minune in fundal - aia in schimb e interesanta... Si cu asa personaje si asa fundal, nu poti produce decat asa film. Nu poti transmite decat un mesaj superficial, lipsit de complexitate... pentru ca doar nu te astepti ca prostituata aia sa aiba drame existentiale, sa-si puna intrebari despre viata si societate si sa caute raspunsuri.
Iar asta e primul motiv pentru care eu si altii ca mine ne ferim de filmele romanesti ca de ciuma. Exista si frumusete si complexitate pe lumea asta si intr-adevar nu o s-o gasesti niciodata intr-un film cu super-eroi de la Hollywood (desi si pe alea le prefer tampeniilor romanesti, pentru ca macar alea nu ma fac sa ma simt ca un rahat pentru ca ma uit fix la oamenii pe care nu-i plac din societatea romaneasca; filmul in sine incercand sa ma oblige sa empatizez cu ei si sa le plang de mila). Dar o s-o gasesti in filme precum "The Fountain", "Laberinto del Fauno", sau ce gen o mai prefera individul X. Le-am mentionat pe astea doua pentru ca au si ele un element de tragedie, dar nu se tavalesc in jeg doar ca sa ti-l arunce pe urma tie in fata, asa cum fac astea romanesti. Si stiti ceva? O fi "Avatar" ala superficial in mesaj si o copie a altor 10 filme si "overrated". Dar pentru mine tot e mai bun ca orice film romanesc tocmai din cauza efectelor si muzicii, care iti dau timp de cateva secunde bucurie. Pentru ca cinematografia este pana la urma o arta si nu trebuie sa-ti fie rusine ca-ti plac efectele vizuale dintr-un film, doar pentru ca snobii ti le arunca in fata cu comentarii precum "filmele care se bazeaza pe efecte sunt pentru cretini". Sa-i ia naiba, sa se uite ei la prostituate jegoase si sa se simta ca un rahat; eu mai vreau sa simt si afectiune pentru viata si natura si arta cand ies a un film. Sau daca tot ma uit la un film trist, macar sa simt ca mesajul transmis este pe masura disconfortului psihic si emotional si nu doar ma loveste peste fata de 20 ori cu un peste mort, ma face sa vreau sa plang si la final... nu se intampla nimic. Macar un moment de catharsis. Cate filme romanesti din astea premiante de festival ati vazut care sa produca catharsis? Sau poate aia e o notiune prea literara... la noi structura asta a povestii este desueta.
Iar al doilea motiv desigur este cel mentionat de altii mai sus si anume jocul actoricesc. Stii ca exista o mare problema cu actorii din tara ta cand ai nevoie de subtitrare ca sa intelegi ce zic intr-un film. Si da, mi s-a intamplat de mai multe ori. Articuleaza aiurea cuvintele, accentueaza 1000 de cuvinte dintr-o singura fraza, vorbesc prea repede si se "sufoca" la finalul frazei, vorbesc afectat... Cine naiba vorbeste asa? Cum sa ma uit eu la tine si sa am senzatia ca EXISTI cand tu nici macar nu VORBESTI ca un om adevarat?!? "
perfect de acord. toate filmele premiate povesteau despre jegul din Romania.
Cand o sa scapam de Andi Vasluianu,Adrian Titieni,Papadopol,Dragos Bucur si Ana Ularu poate reusim sa mai facem un film...in care chiar sa intelegi ce se vorbeste (nu am vazut filme su sunet mai prost decat cele romanesti !),in care nu vezi scene de sex (prost facute) ,dialoguri telefonate si mizerie umana.