Sau cand filmul danez ii calca pe urme celui Hollywoodian. Danemarca este o tara mica, dar iata ca "recolta" de filme din anii recenti este suficient de bogata pentru a "aproviziona" o sectiune daneza la TIFF. Am bifat deja trei titluri, iar doua dintre ele, in niciun caz asemanatoare (chiar daca actorul principal, Anders Berthelsen, este acelasi), ar putea face fata onorabil unei comparatii cu un action cu Bruce Willis sau Vin Diesel, pastrandu-si in acelasi timp aerul cool, european. Este vorba de Just Another Love Story/Inca o poveste de dragoste si Ce nu stie nimeni.
Inca o poveste de dragoste chiar reia ideea unui comedii romantice de la Hollywood, While You Were Sleeping/In timp ce tu dormeai, cu Sandra Bullock in rolul principal. In urma unui accident, o femeie, Julia (Rebecka Hemse), isi pierde memoria. Implicat si el in accident, Jonas (Berthelsen) o viziteaza la spital si, in urma unui concurs de imprejurari, se lasa recunoscut drept iubitul Juliei. Cum relatia cu sotia lui este tot mai rece, Jonas intra tot mai bine in rolul iubitului acestei femei acum amnezice, parte a pestritei familii a unui magnat din industria editurilor. Bineinteles, aceasta poveste de dragoste aparent inocenta ajunge sa degenereze (memoria pierduta a Juliei ascunde multe pete negre), iar Jonas isi va da curand seama ca este intr-un pericol de moarte.
La fel se intampla in Nimeni nu stie, dar de aceasta data Thomas (acelasi Berthelsen), un papusar autor de carti pentru copii, afla de la sora sa ca tatal lor ar fi facut parte dintr-o misterioasa agentie secreta implicata in traficul de arme biologice. Moartea surorii si misterioase evenimente il fac pe pasnicul Thomas sa sape tot mai adanc pentru a descoperi adevarul, iar acesta nu-i va placea deloc, pentru ca-l va arunca intr-un pericol mortal.
Foarte intense, deloc lipsite de exagerari, ambele filme sunt solutiile (eficiente!) unei industrii cinematografice mici de a-si pastra publicul in sala de cinema. In timpul filmelor nu te uiti deloc la ceas si, daca mai pufnesti din cand in cand din cauza atei albe cu care sunt insailate scenariile, aventurile protagonistilor Thomas/Jonas te tin cu sufletul la gura si iti ofera suficiente motive ca sa nu te apuci sa cauti urmatorul film in programul festivalului. Pseudo-noir-uri (cum ar putea atmosfera aseptica, farmaceutica, a unui oras danez sa dea nastere unui adevarat noir?) cu mult aer in piept, O alta... si Ce nu stie nimeni castiga mult datorita intepretarilor (in al doilea film o veti recunoaste si pe frumoasa Maria Bonnevie), montajului si coloanei sonore, care ambaleaza inteligent grauntele alarmist al povestii.
