Festivalul International de Film Transilvania

Ia fata în casă premiul de interpretare?

de Ștefan Dobroiu in 4 Iun 2009
Ia fata în casă premiul de interpretare?

După comedia Bahrtalo!/Noroc bun şi dramedia Eşti Marlon şi Brando drama cu accente absurde La nana/Fata în casă a venit la fix, în principal datorită Catalinei Saavedra, o actriţă mult mai versatilă decât ai putea avea impresia după filmul lui Sebastián Silva inclus în competiţia TIFF. Premiată la Sundance, Saavedra are toate şansele să pună mâna şi la Cluj pe un trofeu de interpretare, asta dacă Dragoş Bucur (Poliţist, adjectiv) sau Hadji Gul (Kabuli kid) nu au impresionat mai mult juriul festivalului.

Catalina Saavedra este Raquel, fata în casă a unei familii înstărite din Chile, pentru care a frecat, spălat, măturat şi dezinfectat timp de 23 de ani. Fără educaţie şi fără o altă şansă de a-şi câştiga zilele, femeia se agaţă de familie ca naufragiatul de un fir de pai, tot lăudându-se cât de mult o iubesc cei patru copii (nu prea e cazul, mai ales după ce-i spune stăpânei că fiul adolescent al acesteia murdăreşte în fiecare dimineaţă cearşafurile) şi cât de stabil este locşorul ei în chimia volatilă a reşedinţei.

Cu umor şi evidente înclinaţii spre absurd, regizorul Sebastian Silva îi face un portret colosal lui Raquel, surprinzând toate ciudăţeniile acesteia, de la migrenele dătătoare de leşinuri la îndărătnicia cu care îi calcă pe toţi cei din jur pe bătături. Nimic nu-i de plăcut la sărmana menajeră, al cărui umblet seamănă cu cel al unui culturist pe steroizi şi-a cărei voce ţi-o poţi uşor imagina dublând roluri de vrăjitoare în animaţii horror. Prizonieră într-o viaţă împărţită între gătit, aspirat şi şters praful, Raquel n-are nicio deschidere spre a-i înţelege pe ceilalţi, dar revoluţia din spatele ochişorilor ei încruntaţi are loc atunci când stăpâna îi face un neaşteptat cadou de ziua ei: îi angajează o... sub-menajeră, o peruancă.

Zgâlţâită din universul ei strâmt ca un coridor, Raquel nu se va da în lături de la nimic pentru a-şi scoate în evidenţă supremaţia în casă, în şiruri întregi de mizerii şi răutăţi atât de exagerate, încât spectatorul mai că se aşteaptă la o intervenţie divină. Aceasta vine, dar în feluri care te iau prin surprindere şi care ajung să transforme un personaj eminamente antipatic într-o femeie pentru care poţi simți dacă nu simpatie, măcar compasiune şi speranţă. Obligatoriu de văzut pentru Saavedra, pentru scenele de un umor extrem de subtil şi uşor strâmb, dar şi pentru reamintirea că orizonturile nu ne sunt niciodată suficient de largi.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Categorii articole

Gossip

Ştiri cinema

Producţie

Cronică

Dosarele X

jinglebells