Dacă în ultimul deceniu a apărut un nou tip de comedie românească ușoară prin filme precum #Selfie, Oh, Ramona!, Miami Bici sau, mai recent, Teambuilding, Hoții de subiecte este o dramedie care vine cu o abordare diferită. Deși seamănă uneori cu filmele menționate mai sus prin momente absurde și replici ușor exagerate, menite să provoace râsul cu orice preț, se diferențiază prin secvențele dramatice, care adaugă o notă de realism și autenticitate.
În general, filmele cu liceeni reprezintă o sursă inepuizabilă de idei creative, iar acesta este și unul dintre meritele peliculei Hoții de subiecte, scrise și regizate de Tudor Petremarin și co-scrise de Mihai Mănescu. Povestea urmărește un grup de adolescenți care decide să fure subiectele de la bac și să le vândă pe internet în schimbul unor donații transformate în criptomonede. Filmul nu excelează la capitolul comedie, dar abordează teme relevante și conține secvențe dramatice care pot pune spectatorii pe gânduri.
În ceea ce privește umorul, există momente amuzante și neașteptate, dar filmul este uneori prea clișeic - mai ales când vine vorba de dialoguri. Personajele sunt adesea introduse prin stereotipuri, ceea ce reduce din autenticitate. Amalia (Ana Toda), de exemplu, apare drept o adolescentă populară, care întoarce toate privirile pe holul liceului, iar Luci (Alexia Galeș), este fata timidă cu ochelari, îndrăgostită de Tomiță (Dragoș Prundeanu), băiatul geek, care se pricepe de minune atât la livestream-uri, cât și la transferuri de bani în conturi off-shore și criptomonede. Mai mult, profesorul de română Nuțu (Alex Zob), obsedat de igienă, este mai degrabă o caricatură decât un om real: de la început ia temperatura elevilor săi în timp ce își ține cursul sau este surprins la meditații curățând toate suprafețele din sufragerie. Acest exces de absurditate, deși poate haios la început, își pierde din amuzament cu cât se repetă mai des.
Punctele forte ale lungmetrajului sunt fără doar și poate secvențele dramatice, în care mulți tineri români se pot regăsi. Cele trei personaje principale - Sofi (Karina Jianu), Alex (Ștefan Iancu) și Amalia - sunt bine conturate și au drame care devin mai complexe pe parcursul filmului. Sofi trebuie să-și vadă casa vândută pentru ca mama ei să o poată susține la studii în străinătate (și astfel să piardă unicul loc care îi mai amintește de tatăl ei decedat), Alex se străduiește din răsputeri să facă bani și să iasă din sărăcie, iar Amalia, deși pare la suprafață o fată de invidiat, tânjește de fapt după dragostea necondiționată a tatălui ei (Adrian Văncică), un politician influent, care o valorizează numai în funcție de notele pe care le ia.
Jocul actoricesc reprezintă și el unul dintre motivele pentru care merită văzută această peliculă. Ana Toda strălucește în secvențele conflictuale cu Adrian Văncică - probabil cele mai emoționante din tot filmul; imprimând o personalitate puternică și plină de nuanțe Amaliei, deși personajul său este inițial introdus printr-un clișeu. Karina Jianu o interpretează credibil pe Sofi, dezvăluind pe parcurs diverse laturi ale unei fete aflate în plin proces de maturizare. Ștefan Iancu, cunoscut pentru Un pas în urma serafimilor, reușește un rol solid, aici cântând și la pian și potrivindu-se în rolul de licean, deși are 27 de ani. Aparațiile unor actori consacrați precum Șerban Pavlu, Maria Obretin, Anca Androne sau Adrian Văncică sunt la înălțimea așteptărilor, iar fratele lui Ștefan Iancu din poveste, jucat de un tânăr actor debutant, Patrick Mihai, aduce o notă plăcută filmului.
Un alt merit al filmului este faptul că abordează un subiect modern și relevant pentru adolescenți, readucând pe marele ecran teme precum dragostea, trădarea și relațiile tensionate dintre tineri și părinți. Pelicula este turnată într-un stil comercial, cu un ritm rapid, ceea ce face ca durata de o oră și 50 de minute să treacă pe nesimțite. Mai mult, spre final, o secvență mai intensă, tipică filmelor cu intrare prin efracție, dinamizează povestea.
Hoții de subiecte combină comedia și drama pentru a captiva publicul, lucru ce nu funcționează extrem de bine tot timpul. Dacă unele momente sunt deosebit de emoționante, altele comice pot părea forțate și neplauzibile. Per total, interpretările actorilor sunt solide și dau un plus filmului. Probabil dacă ar fi mizat mai mult pe autenticitate și mai puțin pe exagerări comice, Hoții de subiecte ar fi putut fi o peliculă mai reușită. Totuși, în ciuda tuturor neajunsurilor sale, este un film care merită văzut la cinema.
