S-a lansat chiar azi pe Netflix şi iată că îi scriem o cronică după vizionarea primelor două dintre cele şapte episoade: Hollywood este o explorare ataşantă a perioadei de aur a Cetăţii filmului, a obsesiei pentru celebritate, dar şi a fascinaţiei pentru cinema. Fără să evite capcanele obişnuite ale serialelor lui Ryan Murphy (convenţii mai mult sau mai puţin acceptabile), serialul oferă un melanj simpatic de imprevizibil şi anecdotic, prin urmare are toate şansele să te captiveze.
Citeşte despre alte zece filme şi seriale lansate pe Netflix în luna mai.
Povestea e spusă din perspectiva mai multor tineri gata să se arunce în competiţia acerbă pentru celebritate de la Hollywood. În primul episod îl vedem de exemplu pe Jack (David Corenswet, care seamănă ca două picături de apă cu un Henry Cavill nedus la sală), un tânăr fără o leţcaie venit la Hollywood atras de magia marelui ecran, unica sa bucurie în copilăria plină de lipsuri. Dar când acasă te aşteaptă soţia (Maude Apatow) însărcinată şi nu ai ce pune pe masă, eşti mult mai dispus să accepţi scurtături pentru a te strecura în protipendada Hollywood-ului. În caz că suntem prea vagi, pentru Jack asta înseamnă sexul pe bani...
În jurul lui Jack îi vedem pe Archie (Jeremy Pope), scenarist de culoare homosexual care îşi câştigă traiul mai puţin din scris şi mai mult din activităţi ilicite în întunericul sălilor de cinema pentru gay, sau pe Raymond (Darren Criss), tânăr regizor cu o viziune proprie în ceea ce priveşte rasismul Hollywood-ului şi compromisurile făcute de producători pentru a satisface gustul publicului. Pe lângă ei, alţii care sunt dispuşi să facă diverse compromisuri pentru a dovedi establishment-ului că ei sunt "the next big thing". Ca să fim doar puţin misterioşi, în primul episod îl vei întrezări inclusiv şi pe cel care va deveni, nu după mult timp, celebrul Rock Hudson...
Fără să o spună pe şleau, Hollywood sugerează un aspect al vieţii pe care ar trebui să ni-l reamintim frecvent: ceea ce suntem la un moment dat în timp nu defineşte şi nu limitează ceea ce putem deveni în viitor. Este o constantă indiferent dacă vrem să facem carieră în cinema sau ne apucăm de un sport sau hobby. De asemenea, ceea ce facem la un moment dat şi compromisurile pe care ni le asumăm pentru a rezista în vremuri potrivnice nu sunt esenţiale pentru ceea ce suntem. Este, poate, coloana vertebrală a acestui serial despre lupta fără preget, plină de obstacole şi paşi înapoi, pe care o ducem pentru a atinge un ideal sau pentru a transforma în realitate o ambiţie.
Un alt plus al serialului este modul cum discută, de la distanţa confortabilă în timp, neajunsuri ale Hollywood-ului cu care acesta se confruntă chiar şi azi, de la făţărnicie, rasism şi misoginie, la desconsiderarea publicului şi sacrificarea educării lui de dragul interesului pecuniar. Lipsa de originalitate şi povestea cu reţetă (tare sufocante în prezent la Hollywood) sunt şi ele discutate în serial, ca şi teama de a zdruncina prejudecăţi şi de a provoca dezbateri.
Pomeneam la începutul acestei cronici despre convenţiile specifice producţiilor lui Ryan Murphy, convenţii care pe noi ne-au determinat să nu terminăm niciodată vreunul din serialele dezvoltate de acest nume de primă mărime al Hollywood-ului. Şi noul serial suferă din cauza patosului şi a interpretărilor parcă prea lucrate. Una din impresiile lăsate de Murphy este că totul în serialele sale este coregrafiat şi repetat la milimetru, un stil de a face cinema care poate irita prin nefirescul său. Hollywood, ce-i drept, nu ajunge să deranjeze până la insuportabil, cel puţin după două episoade, cu această problemă perenă în filmografia cineastului de şase ori câştigător de Emmy.
