Hobbitul: O călătorie neaşteptată rulează în premieră în România, trei dintre cinematografeoferind spectatorilor vizionări la un frame rate superior, adică la 48 de cadre pe secundă: este vorba despre Grand Cinema Digiplex Băneasa, Cinema City Cotroceni şi Cinema City Sun Plaza din Bucureşti. Cinemagia a urmărit filmul la 24 de cadre pe secundă (în sala Samsung IMAX din Bucureşti) şi la 48 de cadre (în programul de pe Cinemagia.ro semnalate cu "hfr") pentru a face o comparaţie şi a cerut părerea spectatorilor ieşiţi de la primele proiecţii 48 fps.
"Framerate-ul viitorului" dă o limpezime şi claritate imaginii, fără discuţie, dar aveţi grijă la ochelarii 3D pe care îi achiziţionaţi. Chiar dacă aceasta nouă tehnologie nu necesita ochelari 3D speciali, după cum ne-au spus reprezentanţii Grand Cinema Digiplex, unele lentile ar putea să denatureze percepţia tocmai pentru că întunecă imaginea. Am purtat la proiecţia 48 fps ochelari polarizaţi liniari, cu rame negre, din plastic. Imaginea pe ecran IMAX, cu ochelari 3D IMAX (probabil tehnologia cu obturatoare LCD) a fost semnificativ mai luminoasă. Vezi aici mai multe detalii despre ochelarii 3D. E posibil şi ca un ecran de tip "silver screen", deţinut de Grand Cinema Digiplex, să fie o valoare adăugată la capitolul luminozitate.
Ce m-a amuzat este că, deşi Peter Jackson a filmat cu 48 de cadre pe secundă, nu a gândit scenele din plan îndepărtat - ce aveau să se vadă mai clar - la 48 de cadre pe secundă. Adică, la scenele de luptă, nu prea este acţiune în planul îndepărtat. Personajele nu se prea mişcă în cadru şi nici nu sunt extrem de clare.
Dincolo de limpezimea aproape ireală a imaginii, diferenţele între cele două formate - hfr (high rate frame) şi 24 cadre pe secundă sunt aproape insesizabile. Cinematografele de la noi fie au introdus un ansamblu în proiectorul deja deţinut, care să-i permită acestuia să redea imagini hfr.
Iată, mai jos, primele reacţii ale spectatorilor, intervievaţi de Cinemagia imediat după proeicţia Hobbitulului în format hfr:
Costin, de 33 de ani, a mers special la o proiecţie high frame rate în Sun Plaza din Bucureşti, şi a declarat după film: "se mişcă altfel totul, ca la un LED TV, foarte real, foarte smooth; totuşi, e obositor şi cu 3D si cu 48 fps, dar e o experienţă"... Ştefan, de 44 de ani, a venit special pentru proiecţia de 48: "am aflat pe internet că se vede mai bine, dar nu mi s-a părut, nici n-am ştiut ce să urmăresc". Bogdan, de 18 ani, rugat să facă o comparaţie între cele două formate, a spus: "mi s-a părut aceeaşi chestie, poate un pic mai intens..." Cristina, de 39 de ani, nu ştia că vizionarea la care şi-a luat bilet e cu un framerate mai ridicat, dar când a fost întrebată a raspuns "acum, că mă întrebaţi şi că spuneţi de îmbunătăţirea tehnică, îmi dau seama că parcă imaginea era mai bună". Dana, de 31 de ani, s-a plâns că i s-au înroşit ochii şi a zis că "nu mai merge niciodată la 48 fps".
Laurenţiu, de 32, a văzut filmul în format hfr ("high frame rate") la Cinema City din Afi Cotroceni şi a declarat pentru cititorii Cinemagia: "mişcările sunt nenaturale, ca în piesele alea de teatru filmate; se mişcă mai repede; nu e mişcarea aia soft cu care suntem obişnuiţi în filme... La început pare ciudată mişcarea asta, dar te obişnuieşti cu timpul (în 3 ore...). Nivelul de detaliu e mare, şi mulţi zic că se datorează faptului că e la 48 fps; eu nu cred asta, cred că se datorează mai degrabă tehnologiei care a avansat foarte mult şi felului cum a fost filmat; nu prea ai cum să-ţi dai seama, ar trebui să văd şi în varianta 24 fps pentru comparaţie. 48 fps contează însă foarte mult la limpezirea scenelor cu animaţii rapide, unde sunt multe obiecte mari în mişcare; în 3D normal s-ar fi blurat totul, aici se vede însă ok. Iar filmul are multe scene din astea, în lupta finală, prin mină - când se mişcă "camera" prin labirintul ăla. Probabil că fără 48 fps nici nu ar fi putut fi "filmate" atât de aproape scenele alea (din mijlocul lor), şi cred că Jackson a şi introdus scenele respective în mod special, tocmai ca să demonstreze ce poate face la 48 fps". Laurenţiu concluzionează: "48 fps e un compromis: mişcare nenaturală care necesită adaptare şi care poate fi obositoare pentru unii Versus claritatea mişcărilor de obiecte 3D văzute de aproape".
Regizorul Peter Jackson însuşi a vorbit despre ce înseamnă vizionarea la 48 de cadre pe secundă. Iată ce declara regizorul despre noul framerate.
"Arată aproape ca o proiecţie la viteză normală, însă imaginea are îmbunătăţiri uriaşe în ceea ce priveşte claritatea şi fineţea. La 24 de cadre pe secundă pare ok - şi am văzut mii de asemenea filme în ultimii 90 de ani - însă adesea imaginea e în ceaţă în unele cadre în care apar mişcări rapide, iar dacă se mişcă repede camera, imaginea poate trepida sau mişcările pot părea sacade, ca într-o lumină stroboscopică. Filmarea, şi apoi proiecţia unui film la 48 de cadre pe secundă, înlătură aceste probleme. Iniţial, viteza de 24 cadre pe secundă a fost aleasă prin prisma cerinţelor tehnice ale sunetului, posibil viteza minimă la care coloana sonoră avea fidelitate. De asemenea, o viteză mai mare ar fi implicat probleme legate de costul filmului.
Doug Trumbull a dezvoltat şi promovat, acum 30 de ani, o tehnică având 60 de cadre pe secundă într-un proces numit ShowScan. Rezultatele erau bune, dar din nefericire tehnica nu a fost adoptată pe scară largă, lucru de înţeles datorită costului ridicat de a filma un număr mare de role de film (costul se ia în funcţie de lungimea rolei, 0,33 m fiind echivalentul a 18 cadre) şi datorită dificultăţilor legate de proiecţia în cinematografe. Aşadar, viteza de 60 de cadre pe secundă nu a fost fezabilă pentru filmele normale. în schimb, majoritatea proiectoarelor digitale actuale pot funcţiona la 48 de cadre pe secundă, cu nişte upgrade-uri la serverele digitale. După teste la 48 respectiv 60 cadre pe secundă, diferenţa între ele este aproape imposibil de sesizat, însă diferenţa de calitate comparativ cu 60 cadre pe secundă este semnificativă. Un spectator se va obişnui foarte repede cu noul aspect, care pare mai viu şi mai confortabil de urmărit".
Părerea ta
Spune-ţi părereaThe Telegraph goes a step further: "The unintended side effect is that the extra visual detail gives the entire film a sickly sheen of fakeness: the props look embarrassingly proppy and the rubber noses look a great deal more rubbery than nosey
Un dezavantaj ar fi ca HFR da "falsitate" filmului si viteza pare mai mare (asta poate fi considerata ca fluiditate, deci ar fi ceva pro).
Iar ca avantaj, pot spune ca imaginea e mult mai clara (se vede orice detaliu) si vie.
48 fps tine de subiectivitate, zic eu