György Pálfi: "sunt invidios pe cinematograful românesc"

Spuneţi-ne câte ceva despre efectele speciale. Bărbatul cu burtă uriaşă, pisicile gigantice, care ajung să-l devoreze, bărbatul care scoate flăcări din penis, dispozitivul pentru taxidermie...

György Pálfi: Nu e un efect special, burta e confecţionată din mulaj. Însă sunt mai mult de 80 de efecte speciale în film. S-a construit un dispozitiv special cu arzător de gaz, introdus într-un penis din mulaj, pentru a crea flamele. Pentru taxidermie, am folosit un porc. Porcul este asemănător anatomic cu omul, aşa că am luat unul de la măcelar şi l-am folosit. Pentru mecanismul de împăiat, am apelat la un designer specializat, care a proiectat dispozitivul. Şi cu efectele speciale (CGI) s-a creat senzaţia de retezare a capului şi braţelor. Aşa că fiecare element al efectelor speciale a fost diferit.

Care a fost cel mai dificil element de grafică pe calculator?
György Pálfi: Cel mai dificil a fost de creat pisicile uriaşe. Foarte greu de făcut, deoarece pisicile nu sunt buni actori; pentru ele am folosit motion control camera ca să recreăm imaginea digital, ca şi cum ar fi fost filmată în studio.

Cine ar fi spectatorul ideal al filmelor dumneavoastră?
György Pálfi: Eu... E o regulă - atunci când montezi filmul te gândeşti cum va reacţiona publicul. Şi te întrebi dacă publicul e inteligent sau nu. Iar filmele comerciale consideră că publicul e prost, şi caută să spună absolut totul. Filmele de artă aleg să spună ceva selectiv, dar totuşi nu ştiu ce înţelege şi ce nu înţelege publicul. Eu nu ştiu ce simte publicul, ştiu doar ce simt eu. De aceea sunt spectatorul perfect pentru filmele mele.

Şi ce simţiţi despre filmul acesta?
György Pálfi: Îmi place să fac filme bune, îmi place să fac orice, cu condiţia să fie bun. Ţine de instinct, nu de gândire cerebrală. Lucrurile acestea vin din interior, nu de la creier. Taxidermia vine din interiorul meu, m-am gândit numai la categoria estetică a filmului meu şi la ritm. Ce să las şi ce să scot la montaj.

Care este modelul dumneavoastră de regizor? Pentru că universul dvs. seamănă într-un fel cu cel al lui Terry Gilliam sau Tim Burton.
György Pálfi: Îmi place Terry Gilliam, dar nu e preferatul meu. Nu am regizori preferaţi, doar filme preferate. Îmi place foarte mult Brazil. Filmul acesta mi-a dat multe, e foarte important pentru mine. Însă alte filme ale lui mi-au displăcut: Imaginarium of Dr Parnassus de exemplu. Mi-a mai plăcut The Fisher King, iar de la Tim Burton Sleepy Hollow, însă nu Sweeney Todd, ori Alice in Wonderland.

Filmul dvs. Taxidermia a fost proiectat în cinematografele americane. V-a îmbogăţit lucrul acesta?
György Pálfi: Nu, e un film de artă hardcore. A fost în cinematografe, dar fără un succes major de box-office.

Proiectul de Hollywood

V-au fost făcute propuneri de către Hollywood?
György Pálfi: Dacă Hollywood-ul m-ar vrea, mi-ar spune. Eu sunt însă un regizor riscant, care nu vorbeşte foarte bine engleză, aşa că am multe handicapuri. Riscant, fiindcă pentru un producător american eu sunt regizorul tipic de cinema de artă. Iar ei nu vor cinema de artă, ei vor profit. Şi când am cerut bani pentru un film care să fie comercial şi de artă, mi s-a spus: "Pentru un film comercial, nu sunt prea mulţi bani. Dar pentru un film de artă, este un buget prea mare." Atunci când se întrevăd riscuri, nu vor finanţa proiectul.

Despre ce proiect era vorba?
György Pálfi: Voiam să fac un basm. Un basm underground. Cred că s-a întâmplat acum 4 ani, iar acum Lady Gaga face videoclipuri în acesti stil.

Lady Gaga va juca cu Tarantino...
György Pálfi: Şi eu aş face film cu staruri pop, nu neapărat cu staruri de Hollywood. Proiectul ar fi fost cu Iggy Pop, Lenny Krawitz, David Bowie, Madonna.

Cine ar fi fost în rolul principal în filmul dvs. dacă aţi fi primit finanţarea?
Acum patru ani, l-am vrut pe Lenny Kravitz pentru rolul principal. Şi pe Madonna pentru rolul negativ. Aş fi regizat un Lacul Lebedelor total diferit faţă de ce s-a mai făcut.

Spuneţi-mi câteva cuvinte despre "I m not your friend", cel mai recent film al dvs, selecţionat la Karlovy Vary în 2009.
György Pálfi: Sunt, de fapt, trei filme cu buget redus, o trilogie. Şi primul are ca subiect grădiniţa. Am filmat două săptămâni, apoi am făcut montajul. A treia parte este un casting unde se caută actori pentru un film, dar majoritatea îşi spun povestea vieţii lor. E o poveste bună. E un film de cinci ore, care după montaj a rămas la 50 de minute partea cu grădiniţa şi un total de două ore. Vorbeşte despre relaţii. I am not Your Friend vorbeşte despre cum e să fii în comunitate. Iar socializarea începe la grădiniţă.

Cum s-a finalizat protestul regizorilor maghiari referitor la tăierile de fonduri pentru film? Când vor primi regizorii un răspuns sigur?
György Pálfi: Nimeni nu ştie. Guvernul şi ministerul culturii au oferit bani, dar a doua zi în ziare a ieşit un scandal şi acum nimeni nu ştie dacă se vor mai oferi sau nu finanţare pentru cinematografie. Probabil într-o săptămână sau două, dar rămâne de văzut. Eu am bani printr-o fundaţie, şi dacă primeşte fundaţia primesc şi eu. Mi-ar plăcea să mai fac un film toamna asta, dar nu pot pentru că nici fundaţia nu are. Şi de asta au protestat şi regizorii.

György Pálfi, filmele româneşti şi... plimbarea prin Bucureşti

Sunteţi familiarizat cu filmele româneşti?
György Pálfi: Da, cunosc şi îmi plac filmele româneşti. Am văzut Medalia de onoare şi "clasicul" noului val - Moartea domnului Lăzărescu, mi-au plăcut foarte mult. Am auzit că Morgan e foarte bun. Sunt curios cum e Aurora, am văzut şi primul film al lui Cristi Puiu... Cred că sunt invidios pe cinematograful românesc.

V-aţi întâlnit cu regizori români zilele acestea de festival? Aţi vrea să lucraţi cu unul anume?
György Pálfi: Nu. Mă întâlnesc cu ei când mă uit la filmele lor, nu ţin neapărat să mă văd cu ei. Cred că ar fi imposibil să lucrez cu ei, eu sunt regizor, ei sunt regizori, nu avem cum să lucrăm împreună. Aş vrea să lucrez cu actori români. Colegii mei au lucrat cu actori români, iar Maia Morgenstern a fost poate cel mai des folosită actriţă.

Aţi văzut în Bucureşti ceva care să vă inspire pentru un viitor film?
György Pálfi: Locul e minunat! Am făcut o mulţime de poze pentru că am găsit o mulţime de locuri interesante, iar Bucureştiul e o locaţie ideală pentru filmări. E şi frumos şi murdar, şi inteligent şi stupid, în acelaşi timp. E ceva grotesc în Bucureştiul însuşi, ceea ce e apropiat de sufletul meu. De exemplu, dacă locuiţi aici, ştiţi de ce oare sunt atâtea fire de cablu suspendate prin oraş?...

Dar cum aţi descrie oamenii?
György Pálfi: Oamenii par să aibă multă energie. Dar nu sunt fericiţi. Toţi sunt cu nervii întinşi la maxim. E un fel de nebunie care e vizibilă în orice relaţie. E dificil să şi pui o întrebare.