"Eu cred că orice adult are imaginația foarte bogată, trebuie doar să-i dați frâu liber și să o descoperiți", a fost concluzia unei fetițe participante în proiectul Guvernul copiilor 2 la finalul sesiunii de întrebări și răspunsuri de după premiera filmului de la Cinema Elvire Popesco. Într-adevăr, Guvernul Copiilor 2 își propune să ne inspire să reflectăm asupra lumii viitorului într-un mod optimist, în care barierele limitelor "raționale" sunt zdrobite de niște copii vizionari, imaginativi, care au convingerea că visurile lor pot deveni realitate.
Franciza Government of Children, prima franciză transmedia românească
Acest documentar face parte din prima franciză transmedia românească, Government of Children / Guvernul Copiilor, un proiect inițiat în 2017 de Ioana Mischie, ce construiește un întreg univers, bazat pe inovații tehnologice și conceptuale, ce este alcătuit dintr-o combinație de filme, extensii de realitate virtuală, seriale web și ateliere menite să inspire imaginația civică colectivă. Programele de realitate virtuală precum Tangible Utopias: Urban Futurism au primit numeroase premii precum GoEast Open Frame Awars, Stereopsia și au adus prima nominalizare pentru un proiect românesc la European Metaverse Awards. Guvernul copiilor 3D a fost primul lungmetraj din cadrul acestei francize, lansat în 2019, care s-a bucurat și de titlul de primul documentar românesc ce a utilizat tehnologie stereoscopică. Așa cum Ioana Mischie a prezentat și înaintea proiecției documentarului Guvernul Copiilor 2, acest proiect este "foarte inovativ, conceptul este unic, iar metodologia este rar întâlnită pentru că proiectul nu se termină acum, ci poate fi continuat de copii." De asemenea, tehnologia este inovatoare și exprimă un nou gen audio-vizual, introdus de Ioana drept prototip în teza sa de doctorat, denumit - noetic fiction - sau noe-fi, un gen alternativ celui științifico-fantastic, ce propune un tip de viitor care nu este propulsat de către progresul tehnologic, ci de către dezvoltarea conștiinței umane. Acest gen nou înfățișează un nou tip de cinema denumit infinite cinema. Guvernul Copiilor 2 este cel mai recent punct de intrare în acest univers transmedia.
Despre ce este vorba în Guvernul Copiilor 2
Aflat la intersecția dintre artă și utilizarea a noi tehnologii, documentarul transmedia Guvernul Copiilor 2 prezintă viziunea inovativă a 19 copii proveniți din diverse categorii sociale, printre care și copii cu dizabilități (motrice și de vedere), care sunt provocați să-și imagineze cum ar vedea societatea ideală pe termen lung în condițiile în care ar face parte dintr-un guvern al viitorului. Ideile lor originale sunt aduse la viață de o echipă transdisciplinară de artiști, arhitecți, peisagiști, psihologi și educatori, creând o lume virtuală utopică ce redă viziunea copiilor într-o manieră cât mai autentică posibil. Conceptele tinerilor, deși departe de realitatea noastră actuală, devin brusc tangibile.
Tehnologia folosită în premieră pentru acest documentar cuprinde software-uri precum cele utilizate în jocurile video (Unreal Engine), dar și programe de inteligență artificială și machine learning pentru a completa lumea concepută în proporție de 90% de artiști. Astfel, Guvernul Copiilor 2 devine primul film românesc ce fructifică aceste metodologii.
Este important de menționat că acest documentar, deși inițial pare că este destinat copiilor, se poate adresa și adulților, în special pentru a le reaminti de partea ludică și visătoare din ei, pe care deseori o uită în detrimentul aspectelor serioase ale vieții. De la debutul filmului, este clar atât subiectul (întrucât diverșii copii încep să povestească cum ar arăta pentru ei o lume ideală a viitorului, condusă de ei înșiși), cât și structura (majoritatea pasajelor de interviuri sunt urmate de către o animație cu lumea virtuală imaginată de către cei mici acompaniată de o muzică plăcută, creată în mod original pentru acest proiect). De asemenea, de la un punct încolo, documentarul este împărțit în diferite categorii de tipul "ministerul transportului", "ministerul inovației", "ministerul educației", ceea ce permite tinerilor să spună mai nișat cu ce soluții ar veni ei în aceste domenii specifice.
Procesul de selecție a fost îndelungat, iar din sutele de copii intervievați au fost aleși 19 tineri perspicace, care să exprime idei creative, optimiste despre un univers utopic pe care l-ar putea construi așa cum își doresc. M-am bucurat să văd că regizoarea a inclus copii cu dizabilități, care au argumentat importanța creării de modalități pentru a fi integrați complet în societatea viitorului, venind cu tot felul de soluții interesante. Poate că nu ar fi o idee rea ca politicienii din România să ia aminte la ce spun acești tineri.
Guvernul Copiilor 2 este creat într-un ton ludic, plăcut, care poate lua spectatorul prin surprindere, în special atunci când copiii au câte un moment spontan și amuzant sau chiar când vin cu o idee bună ce poate lăsa publicul pe gânduri. "Ce mesaj le-aș transmite membrilor din guvern?", stă pe gânduri un copil. "Să-și dea demisia", continuă el. Lăsând la o parte momentele simpatice în care copiii își doresc să integreze pasiunile lor pentru magie, dansuri și skateboard într-o lume a viitorului, am remarcat faptul că deși au fost intervievați separat, fără să poată comunica unul cu celălalt, un subiect care a părut de interes colectiv a fost cel al reciclării, al combaterii poluării. În România, într-una dintre țările cu cea mai mare poluare a aerului din întreaga Uniune Europeană, este remarcabil faptul că imaginația colectivă și civică a copiilor se învârte în jurul acestui subiect extrem de important pe care îl avem de rezolvat. Nu de puține ori am auzit cuvintele "sustenabil" și "reciclare" din gura tinerilor, care au argumentat tot felul de soluții pentru a informa și educa populația. De asemenea, foarte pertinente mi s-au părut și discuțiile propuse de cei mici despre bullying, dar și despre profesorii "răi", un copil chiar propunând ca la începutul anului profesorii să fie cei testați de micuți dacă sunt în stare să le predea copiilor, iar altul argumentând că sunt atâția profesori cărora nu le plac copiii, pe când să apreciezi copiii este un lucru esențial pe care educatorii trebuie să-l îndeplinească.
La finalul discuției, regizoarea Ioana Mischie a declarat că pentru ea a fost un continuu proces de învățare de la copii în timpul a mai mult de trei ani de lucru pentru a aduce acest documentar în fața publicului. Cred cu tărie că deși poate acest film nu este pentru toată lumea, fiecare are ceva de învățat de la acești copii dacă are disponibilitatea de a-i asculta cu adevărat pe aceștia. "Acum dacă mă întreabă cineva care este modelul meu, îmi vin numele copiilor în cap și citate de la copii... Pe noi ne-a marcat acest proces în cel mai frumos mod posibil, ne-a reamintit că avem creativitate fiecare dintre noi... doar că pentru că avem vieți aglomerate uităm despre ce e cel mai important, adică despre creativitate. Cred că aceasta e esența vieții, să rămânem creativi, să arhivăm ideile frumoase și să poată fi continuate după ce nu mai suntem. Și de asta proiectul are acest mecanism de perpetuum mobile. Considerăm că fiecare copil e o lume, fiecare om e lume și tot timpul va fi ceva nou de împărtășit", a încheiat regizoarea.
