1% din locuitorii planetei se nasc cu deficiență de creștere ca urmare a unei condiții genetice. Li se spune pitici și trăiesc în lumea noastră, adică într-un univers standardizat după limitele de înălțime pe care le considerăm normale.
Așa stând lucrurile, sunt nevoiți să se adapteze. Scăunelul de plastic trebuie să fie permanent la îndemână, atât în propria bucătărie cât și la supermarket; mașinile și bicicletele trebuie adaptate, ca să ajungă la pedale. Pe unii, condiția lor îi întristează, alții se retrag în compania animalelor, pentru că în societatea oamenilor sunt mai tot timpul expuși privirilor curioase sau comentarilor neplăcute. Tânjesc după o viață normală. Organizează petreceri și preferă compania celor asemenea lor, aflăm din documentarul Forever Little.
De când lumea, piticii au atras simpatia oamenilor. În poveștile clasice, piticii sunt cele mai simpatice personaje din galeria celor care sunt altfel din naștere. În viața reală însă, exploatarea piticilor în spectacole de teatru și de circ e o poveste lungă și prea puțin cunoscută, care continuă și azi. Filmul Little People Big Dreams prezintă un parc uriaș de distracții din China zilelor noastre, creat după modelul Disneyland, atâta doar că nu e țara personajelor lui Disney, ci Dwarfsland - Țara piticilor, unde toți animatorii sunt pitici.
Filmul le urmărește viața de culise și conturează portrete emoționante. Cei mai mulți se confruntă cu aceeași dilemă: să renunțe la o slujbă care îi exploatează și îi expune zi de zi curiozității jignitoare a turiștilor sau să rămână de dragul echipei și a plăcerii de a se simți integrați într-o comunitate?
Filmul Seven Dwarfs of Auschwitz evocă povestea familiei Ovitz din Maramureș. Înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, cei șapte frați pitici, cântăreți și interpreți talentați, făceau turnee prin România, Ungaria și Cehoslovacia cu trupa lor Liliput. În timpul ocupației naziste, părea că soarta le-a fost pecetluită. Erau pitici și pe deasupra erau și evrei. Au fost deportați la Auschwitz, unde au scăpat de camera de gazare doar pentru că au atras interesul doctorului Mengele, care i-a adăugat colecției lui de cobai umani și i-a supus la tot felul de experimente. Ce au trăit în lagăr și mai apoi, după eliberare, până când s-au stabilit în Israel la sfârșitul anilor '40 e o adevărată odisee.
Povestea fraților Ovitz e spusă de actorul Warwick Davies, el însuși pitic, ceea ce nu l-a împiedicat să facă o carieră de invidiat pe marele ecran. El e de părere că acceptând deficiențele și talentele cu care te naști și străduindu-te să le cultivi pe cele din urmă, lucrurile devin limpezi în viață.
