Filmul Liniște și strigăt al lui Miklós Jancsó și lansare de carte Andrei Gorzo, la Sala Eforie, duminică

Duminică, 29 noiembrie, de la ora 19, la Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Str. Eforie nr. 2) este prezentat unul dintre cele mai importante filme ale lui Miklós Jancsó (1921-2014), „Liniște și strigăt” (a cărui actriţă principală, Mari Töröcsik, a împlinit 80 de ani pe 23 noiembrie), şi se lansează cartea criticului Andrei Gorzo „Imagini încadrate în istorie: Secolul lui Miklós Jancsó” (Editura Tact, Cluj), în prezenţa autorului.

Despre film:
Liniște și strigăt/Csend És Kialtas
Ungaria, 1968, proiecţie 35mm, 74 min., subtitluri în română; dramă
Regia: Miklós Jancsó
Cu: András Kozák, Mari Töröcsik, József Madaras, Zoltán Latinovits, Andrea Drahota

Andrei Gorzo despre film, în noua sa carte:
„Evenimentele din Tăcerea și strigătul [Liniște și strigăt] se petrec la scurt timp după căderea republicii de tip sovietic instaurate în Ungaria de către Béla Kun, pe durata câtorva luni din 1919; noul regim al lui Miklós Horthy încearcă să se consolideze prin teroare. (…) Rezultatul acestei politici narative extraordinar de necomunicative, de zgârcite cu expozițiunea (chiar la standardele filmului european „de artă”), este un spectacol ale cărui repetitive du-te-vinouri şi alte acţiuni (executate adesea – în stilul deja patentat de Jancsó – de personaje constrânse de alte personaje) se desfăşoară într-un cvasivacuum contextual. Ceea ce, coroborat cu repetitivitatea lor, le apropie uneori de acţiunile dintr-un spectacol de dans modern, dintr-un performance sau dintr-un film «structural», mai degrabă decât de acţiunile personajelor din alte filme narative, mai convenţionale.” 

Despre volumul lansat:
Cartea de față examinează opera regizorului maghiar (de origine parțial română) Miklós Jancsó – creator, în anii ’60 și ’70, de forme cinematografice originale și greu confundabile, deținător, în aceeași epocă, al unui statut de autor-vedetă în marile festivaluri de film. Prin examinarea operei lui Jancsó – multă vreme un artist angajat politic (de partea unei revoluții mondiale anticapitaliste și a regenerării așa-numitului „socialism real” din statele Europei de Est) – cartea își propune, de asemenea, să problematize niște idei (despre relația esteticului cu ideologicul, despre auctorialitate, canon ș.a.) care în prezent se bucură de autoritatea unor dogme în cultura cinematografică românească. O carte de idei despre cinema, urmărite până la inevitabilele lor determinări politico-istorice.

Cuprinsul volumului:
I Realismul cinematografic românesc al anilor 2000 şi ideologia sa: În numele „ambiguităţii realului”; „Politica” autorilor; „Blocaţi în fortăreaţă”; Canonizări în vremuri de Război Rece; „Eisenstein cel rău” vs. „Rossellini cel bun”; „Eisenstein cel rău” vs. „Tarkovski cel bun”; Canoane.
II Secolul lui Miklós Jancsó: Film modernist, film de avangardă, film de artă; „Vânt luminos”; Neorealism-modernism-Antonioni-Jancsó; O nouă formă cinematografică pentru o nouă înţelegere a istoriei; Când „roşii” încep să se confunde cu „albii”; Perioada „modernismului politic”; Ritualuri ale opresiunii, ritualuri ale libertăţii; Ultima cântare a revoluţiei; Dezabuzare; În lateral; Faza finală.

Despre autor:
Andrei Gorzo (n. 1978) a studiat la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti şi la New York University. Doctor în cinematografie şi lector universitar, cercetează şi predă, la UNATC, istoria cinematografului şi a ideilor despre cinema. A publicat numeroase texte despre film, precum şi volumele „Bunul, răul şi urâtul în cinema” (Polirom, 2009) şi „Lucruri care nu pot fi spuse altfel. Un mod de a gândi cinemaul, de la André Bazin la Cristi Puiu” (Humanitas, 2012). A coordonat împreună cu Andrei State volumul „Politicile filmului. Contribuţii la interpretarea cinemaului românesc contemporan” (Tact, 2014).