Din punct de vedere al descrierii, diferenţa între un film nerecomandat celor sub 13 ani şi unul la care cei de 17 ani pot asista la vizionare doar în compania unui adult, este semnificativă, însă termenii de „moderat” şi „extrem de” au fost în ultimii trei decenii aduşi cumva la un numitor comun de incidenţa, spre exemplu, a scenelor de violenţă – Skyfall şi Iron Man 3, cele mai recente exemple.
Un studiu al Annenberg Public Policy Center (APPC) şi al Universităţii de stat din Ohio, preluat de TheWrap.com, arată că violenţa producţiilor de rating PG-13 s-a triplat din 1985 încoace - 94 de procente din filme studiate de la 1985 încoace conţin cel puţin o scenă de violenţă de cinci minute. Dacă din 2009 până acum, cantitatea de bătăi şi împuşcături a filmelor PG-13 a ajuns să fie egală cu cea a producţiilor de rating R, în ultimul an violenţa echivalentă primului rating a depăşit-o pe cea a blockbusterelor marcate cu R.
Directorul Institutului pentru comunicare pe problemele adolescenţilor din cadrul (APPC), Dan Romer, a insistat asupra pericolului la care expune această tendinţă: „Ştim că filmele îi învaţă pe copii cum se comportă adulţii, şi ei fac ca utilizarea armelor să pară atractivă şi palpitantă”, a spus el.
Creşterea violenţei în filmele PG-13 de astăzi poate fi explicată şi de faptul că, în 1950, în America, cenzura era mult mai strictă. Abia spre jumătatea anilor ’60 s-a mai eliminat din restricţiile legate de conţinutul violent al filmelor. Rating-ul PG-13 a fost introdus în anul 1985, în timpul protestelor legate de scenele sângeroase din filme precum Gremlins, ori Indiana Jones and the Temple of Doom. Cu timpul însă, PG-13 a devenit rating-ul preferat al studiourilor, care câştigă astfel mult mai mult datorită faptului că şi adolescenţii pot cumpăra, fără restricţii, bilete la un astfel de film.
Părerea ta
Spune-ţi părerea