Deşi tributar clişeelor ideologice ale epocii (aici, "problema" chiaburimii şi a colectivizării), filmul poartă amprenta inconfundabilă a lui Victor Iliu, atât prin jocul actorilor (Ştefan Mihăilescu-Brăila, în compoziţia antologică a unui ticălos absolut, dar simpatic la modul pervers), cât şi, mai ales, datorită forţei de impact vizual: la Cannes, secvenţa aratului a fost întâmpinată cu aplauze "la ecran deschis".
Părerea ta
Spune-ţi părerea