Fenomenul Intouchables

S-a lansat pe ecrane în noiembrie, iar de atunci milioane de francezi au dat năvală în cinema să vadă (sau să revadă) Intouchables, una dintre comediile cel mai bine primite în Franţa din toate timpurile. Află din materialul de mai jos despre ce e vorba în filmul regizat de Eric Toledano şi Oliver Nakache, apreciat atât de spectatori, cât şi de critică, dar şi care sunt cele două filme franceze cu un număr mai mare de spectatori decât Intouchables.

Ca să-ţi dai seama mai bine de succesul comediei, un film românesc ar trebui să vândă şase milioane de bilete pentru a se bucura de aceeaşi popularitate. În ciuda faptului că Intouchables nu a avut parte de o promovare elaborată, comedia a reuşit să întreacă cel mai mare succes anterior al lui 2011, Rien à déclarer, în doar câteva săptămâni. Şi numărul de ecrane pe care a fost lansată nouă premieră a fost mai mic: 500, faţă de peste 1000 în cazul hit-ului cu Dany Boone în rolul principal. Popularitatea fenomenală a lui Intouchables a făcut ca numărul de ecrane să fie mărit tot mai mult pe parcursul săptămânilor ce au urmat lansării...

Vorba aceea că e bine să combini umorul şi emoţia pentru a ajunge la inimile spectatorilor găseşte o nouă dovadă în producţia franceză, care spune povestea prieteniei insolite dintre un energic "derbedeu", Driss (Omar Sy), şi Philippe (François Cluzet), un aristocrat imobilizat în scaunul cu rotile. Nimic nu poate fi mai diferit decât lumile celor două personaje: Driss trăieşte la colţ de stradă, printre băieţi de cartier certaţi cu legea, iar din biografia sa nu lipseşte nici o jumătate de an petrecută la închisoare. Muzica pop îi ritmează paşii, glumele fără perdea vorbele, iar femeile frumoase ar face bine să se păzească dacă îi atrag atenţia.

Philippe în schimb trăieşte într-o somptuoasă reşedinţă pariziană, un adevărat palat, ascultă Bach, adoră opera şi este îngrijit zilnic de o armată de infirmiere şi asistenţi. Cel mai aproape de sexul frumos s-a aflat în ultimii ani datorită unei relaţii epistolare cu o femeie pe care n-a văzut-o în viaţa lui. La Driss totul e fizic, imediat, intens, la Philippe intelectualizat, lent, savurat cu rafinament şi, în acelaşi timp, cu o acută lipsă de speranţă...

Ciocnirea celor două universuri este un adevărat foc de artificii, iar beneficiarul absolut nu sunt progatoniştii, ci spectatorul. Energia nestăvilită a lui Driss şi mai ales francheţea sa lipsită de menajamente ia pe nepregătite mediul scorţos şi prăfuit al lui Philippe, iar de aici publicul nu trebuie decât să se aştepte la hohote de râs. Mai mult decât o serie de gaguri, filmul este emoţionant şi datorită paradoxului reprezentat de Philippe: un om care are practic totul, în afară de cel mai elementar drept, acela de a se deplasa oriunde vrea. Şi totul este foarte relativ, căci handicapul fizic al lui Philippe este dublat de handicapul social al lui Driss, forţat să se descurce la limita legalităţii.

Interesant este faptul că Intouchables este inspirat de fapte petrecute în realitate. Regizorii au avut ideea filmului după vizionarea unui documentar, A la vie, à la mort, care prezenta cazul unui tânăr imigrant din suburbii angajat să se ocupe de un bărbat tetraplegic, Philippe Pozzo di Borgo. Vizionarea a avut loc în 2004, iar regizorii au aşteptat, iată, şapte ani, pentru a scrie şi realiza comedia. La sfârşitul filmului au inserat şi un cadru cu cei doi prieteni de nedespărţit aflaţi la originea amuzantelor aventuri de pe marele ecran...

Succesul de casă a fost dublat şi de unul de critică, iar surpriza cea mare a venit chiar săptămânile trecute, când Omar Sy a câştigat trofeul Cesar, Oscarul franţuzesc, pentru Cel mai bun actor. Succesul lui Sy a fost o surpriză de proporţii, pentru că toată lumea se aştepta ca Jean Dujardin, protagonistul din The Artist, va lua trofeul. Poate că a fost învins acasă, dar Dujardin n-ar trebui să se supere din moment ce câteva zile mai târziu câştiga Oscarul pentru Cel mai bun actor.

Cu 19,15 milioane de bilete vândute, Intouchables se clasează pe locul doi în topul celor mai populare filme franceze recente, top dominat de mega-succesul Bienvenue chez les Ch'tis, comedia lui Dany Boon văzută de peste 20 de milioane de spectatori. Dacă se ţine cont de procentul de francezi care au vizionat filmul, ambele comedii sunt întrecute de clasicul La grande vadrouille/Marea hoinăreală, cu Louis de Funès şi Bourvil, savurată în 1966 de 17,2 milioane de francezi. Timp de 32 de ani La grande vadrouille a fost cel mai mare succes de casă din istoria Franţei: în 1998 este întrecut de Titanic, cu peste 20 de milioane de bilete vândute...

Aşa cum face de obicei, Hollywood-ului nu putea sta departe de un umor atât de spumos şi popular precum cel din Intouchables. Compania de producţie Weinstein, care a produs şi Artistul, a cumpărat drepturile pentru un remake american. În acest moment nu se ştie când ar putea apărea acesta şi cu ce actori în rolurile principale.

Poţi vedea mai jos trailerul lui Intouchables, cu subtitrare în limba engleză: