Valeriu Andriuţă (foto principală, dreapta), actorul pe care Cristian Mungiu l-a distribuit în majoritatea filmelor sale, inclusiv în După dealuri, a fost invitat de celebrul regizor rus Pavel Lungin (a doua imagine din galeria foto, stânga) să joace în remake-ul serialului american cu cinci Globuri de Aur, Homeland. Varianta rusească se numeşte Rodina, adică „Patria”, şi abordează problema terorismului. Actorul se află acum în Israel, în weekend filmând într-un kibutz şi într-o mănăstire grecească, dar şi scene de exterior - aterizarea cu un elicopter. Aflat săptămâna trecută la Bucureşti, între filmările din Moscova şi cele din Tel Aviv, Andriuţă a povestit, printre altele, cum a ajuns să joace în acest serial, cum sunt pregătiţi pentru scenele de tortură actorii ruşi, de ce l-a pus Lungin să joace un arab saudit şi nu un cecen şi cum s-a resimţit colapsul URSS în două dintre republicile socialiste (cea în care s-a născut şi cea în care se afla la momentul destrămării Uniunii Sovietice).
Pavel Lungin văzuse filmele lui Cristian Mungiu, aşa că - atunci când actorul şi regizorul rus s-au întâlnit la ediţia de anul trecut a Festivalului Internaţional de Film Andrey Tarkovskiy din Ivanovo, laudele n-au mai contenit. „Am crezut că mă confundă cu Mungiu”, mărturiseşte Andriuţă, mişcat de elogiile lui Lungin. În martie anul acesta primea un email de la Pavel Lungin, care îl chema la probe pentru rolul principalului antagonist, Ben Jalid, dintr-un serial, despre care a aflat ulterior că este remake-ul la Homeland (serial american de succes al cărui al patrulea sezon se va lansa în octombrie în SUA - n.red.). Actorul Vladimir Mashkov ((a doua imagine din galeria foto, dreapta) juca rolul titular, echivalentul lui Damian Lewis/Nicholas Brody. În luna aprilie a acestui an, Andriuţă era deja pe platourile de filmare din Moscova. Cea mai recentă scenă pe care a turnat-o acolo a fost foarte importantă pentru evoluţia personajului Ben Jalid, întrucât survine după moartea fiului său (galerie foto). Atunci arabul saudit jucat de Andriuţă îi cere protagonistului să respecte ce a jurat, adică să ducă la îndeplinire un act terorist la cel mai înalt nivel.
Cinemagia: Cum v-aţi pregătit pentru rol, ţinând cont că personajul dvs. este un arab saudit, prin urmare ţine de o cultură diferită, şi este şi terorist - prin urmare posedă o psihologie specifică?
Valeriu Andriuţă: Am un consultant arab, Kamal Ballan (antepenultima fotografie din galerie), care mă ajută să traduc replicile în arabă, acolo unde este cazul. Am replici în arabă şi în rusă. Mi-a arătat cum se îmbracă şi cum se poartă un costum arăbesc, cum gesticulează un arab, am vorbit despre psihologia lor. Discutam anumite nuanţe cu Hamal, ca de exemplu care ar fi temperamentul unui arab într-o anumită situaţie. Ei nu dau frâu liber emoţiilor, par reci, au momente de reţinere cu străinii, dar între ei gesticulează dezninvolt. Cu ruşii sunt mai reţinuti, îi examinează, sunt atenţi la reacţiile lor, nu se expun, îl observă pe oponent.
În film este vorba despre afaceri foarte mari, negoţul cu petrol, cu arme, cu prizonieri, şi se ajunge până la a alege pe cine să ajutăm să ajungă în posturi cheie, până la preşedinte.
Introdu-ne pe platoul de filmare. Care sunt cele mai pregnante amintiri de la filmări?
Valeriu Andriuţă: În luna aprilie a acestui an, s-a filmat într-un subsol foarte rece, undeva în Moscova. Vladimir Mashkov era desculţ, cu un machiaj hipersofisticat - răni pe tot corpul. Dar îl mai şi băteau cu sare! Îl băteau pe bune! El stătea pe jos, pe beton, şi îl frecau cu sare pe pielea goală. Adică „a pune sare pe rană” la modul cel mai direct... Şi la nu ştiu câte duble, să te frece cineva cu sare şi să fii desculţ, in pielea goala, culcat pe beton...
E o formă de tortură...
Valeriu Andriuţă: Şi numai o singură dată l-am auzit cerând apă, că îl ardea pielea... De fiecare dată îl curăţau de sarea respectivă, apoi iar urma machiajul, iar îl frecau cu sare...; şi nu l-am auzit niciodată reprosând cuiva ceva, sau - de frig - să ceară să se oprească filmarea...
Eu am încercat să trag scena cu el din cât mai puţine duble. Am încercat cu riscul de a nu da cea mai bună dublă, ca să nu-l chinuiesc....
Eu asistam la toată forma asta de tortură dintr-un balcon.Tavanul era foarte înalt, printr-o gaură din tavan ningea, iar personajul meu urmărea ce se întâmplă jos. Mashkov a remarcat asta, dar mi-a spus-o abia când am ajuns în Israel. Este un partener extraordinar, cu o energie debordantă!
Prin ce e specific rusesc Rodina, care este - în fond - un remake după serialul american Homeland, şi acesta - la rândul lui - făcut după un serial israelian. Reţeta din SUA şi cea din Israel va merge în Rusia?
Valeriu Andriuţă: Acţiunea se întâmplă în 1993, când era marea debandadă în Rusia. Povestea a fost împinsă special în această zonă. Influenţele exterioare erau foarte agresive. Când toţi au văzut că monstrul a căzut,
au tăbărât peste el. Fiecare încerca atunci să-şi impună influenţa în zonă. Prin Caucaz s-au făcut foarte multe incursiuni şi diversiuni în viaţa şi politica Rusiei din acel moment.
Lungin mizează pe latura psihologică a poveştii şi a pe19rsonajelor ruseşti. El deconspiră o perioadă foarte dureroasă pentru Rusia. Perioadă de la care Rusia a făcut, practic, un salt foarte mare. Colapsul a descoperit nişte lacune mari, nişte probleme uriaşe pe care le aveau ruşii în acel moment, nişte sechele, care au ecou până azi, la 20 de ani distanţă. Problemele lor cu Caucazul, cu oligarhii, problemele politice vor fi recognoscibile în film, fiind dureroase pentru ruşi chiar şi acum, pe asta mizează Lungin.
Acum iarăşi se accentuează, Rusia e încolţită din nou, din afară, atunci dezintegrarea era din interior, acum se încearcă din afară o presiune enormă. Povestea asta, spusă în acest moment, ar putea împuşca! Chiar şi denumirea, Rodina/Patria, cuvântul asta pentru ruşi e foarte important. La ruşi e zilnic vehiculat! La noi nu se prea folosesc, în discuţiile de zi cu zi, cuvintele patrie/patriotism...
Şi mai ales acum bănuiesc că ei au nevoie de un duş rece. Îmi aduc aminte de un film pe care l-am văzut în copilărie, D'Artagnan şi cei trei muşchetari, un muzical, cu actori foarte buni; se dădea foarte des la televizor, şi în Rusia şi în Moldova, iar noi - copiii - ne jucam inspiraţi de acest serial, făceam pelerine. Peste ani am aflat cum şi de ce s-a făcut acest film.
Era un refren acolo, „Unul pentru toţi şi toţi pentru unul!”. Filmul a fost făcut la comandă, când URSS a trimis trupele în Afganistan. Pentru a justifica operaţiunea şi pentru a le da o încărcătură acelor soldaţi şi familiilor care aşteptau în ţară. Era un război, cu soldaţi, cu armată, mureau zilnic băieţi tineri, şi le trebuia o susţinere psihologică...
Cum s-a resimţit la Chişinău colapsul URSS?
Valeriu Andriuţă: Eram la Tbilisi atunci. Am fost un grup naţional acolo, la Institutul de Teatru, primii care au cusut un tricolor, în noiembrie 1989. Şi am ieşit cu el în stradă, la greva foamei. Printre drapelele georgiene, era acolo şi un tricolor românesc... Doar în cartea lui Mircea Druc - lupta cu ultimul imperiu - suntem menţionaţi, s-au păstrat chiar şi nişte fotografii, dar apoi am fost şterşi din istoria modernă a Moldovei. După destrămare am venit direct în România. În Moldova, colapsul URSS a fost resimţit mai dureros, cu Rusia nu se mai vroia, iar cu România încă nu se putea; au rămas singuri acolo...
Grup naţional însemna un grup de studenţi luat dintr-o republică a URSS, pregătiţi să facă teatru în limba maternă. Georgienii ne-au adus şi un profesor de limbă română, chiar din România. Cursurile de vorbire scenică se ţineau în română; am fost acolo primul şi ultimul grup din Moldova, apoi URSS-ul s-a destrămat.
Programul de învăţămât era făcut pe criterii naţionale. Cu noi, georgienii erau pregătiţi pentru teatrul de limbă română. Acolo am şi început să scriu cu caractere latine. Pe atunci, în 1988, la Chişinău nici nu puteai deschide tema scrierii cu grafie latină... Dar uite că s-a întâmplat, până la urmă.
Dumneavoastră vă simţiţi mai mult european sau mai mult euroasiatic?
Valeriu Andriuţă: Eu am crescut alimentându-mă din cultura rusă, care este o mare cultură europeană. Creangă, Eminescu şi Alecsandri - atât se studia din literatura română pe când eram eu la şcoală. Cultura românească am încercat să o recuperez aici, în România, când m-am mutat în 1992. Nici nu ştiu unde să mă plasez, dar - în principiu - nu cred că pot fi altfel decât european.
Personajul dvs. din serialul Rodina, principalul antagonist, este un arab saudit, ca în serialul american Homeland. De ce nu un terorist cecen în acest remake rusesc, mai apropiat realităţilor ruseşti?
Valeriu Andriuţă: Asta m-am întrebat şi eu. Din discuţii, mi s-a clarificat. Un terorist cecen în acel moment (1993) ar fi produs doar un act de teroare directă. Nu s-ar fi depăşit acest nivel. În schimb, un terorist din zona arabă, în cazul filmului nostru, atinge zone mai importante - politică, economie, siguranţa naţională. Lucrurile se întâmplă la o scară mare, ceea ce dă greutate poveştii. Altfel nu ar fi rămas decât un simplu film de acţiune şi atât.
Cât priveşte activitatea dvs. în domeniul teatrului, ce pregătiţi publicului din România?
Valeriu Andriuţă: Montez acum Visul unui om ridicol, de Dostoievski. E un proiect particular, un monospectacol, cu Ionuţ Ghinea, care a jucat în După dealuri. O să-l jucăm, şi în Bucureşti, şi în Târgul Mureş; suntem în repetiţii.
#
Sinopsisul serialului Rodina, remake al serialului american cu Claire Danes şi Damian Lewis protagonişti, Homeland
În centrul acțiunii din serialul Rodina este interacțiunea dintre o agentă FSB (serviciul secret al Federației Ruse, succesorul KGB-ului - n.red), analist de informații (Viktoria Isakova), și un ofițer de armată (Vladimir Mashkov) care trece prin faza de stress post- traumatic și care devine suspect el însuși de a fi devenit terorist. Acțiunea are loc în anul 1993. Alexei Bragin (Mashkov), colonel în Infanteria Marină, și lunetistul Yuri Khamzin sunt dați dispăruți în Cecenia.
Peste șase ani, în timpul unei operațiuni speciale în zonă, contra unor tabere de teroriști, Bragin este descoperit într-un buncăr, legat în lanțuri și cu bărba crescută. Povestea colonelului, presupus mort, devine publică. Bragin a fost torturat ani la rând, iar starea sa fizică şi psihică sunt grav afectate. Pe parcursul primului sezon aflăm în ce relaţie a fost Bragin cu personajul lui Valeriu Andriuţă, un terorist cu „o latură sensibilă”, cum l-a portretizat actorul român.
