Legenda monstrului din strafundul lacului Loch Ness a fost pana acum un apanaj iconologic al filmelor horror. Si chiar daca face parte din mitologia celtica (adica scotiana) povestea n-a fost etalata cu zgarcenie de-a lungul timpului. Acum s-a schimbat pielea si naravul personajului si din huligan marin a devenit un domestic animal de companie, un fel de mascota familiala protejata si smotocita conform canoanelor tandretii casnice. Avem si noi caluti de apa prin Marea Neagra, dar iata ca nu s-a gasit nimeni sa nasca legende monstruoase cu aceaste fiinte hipice. Povestile noastre pescaresti sunt imbuibate cu pesti dolofani care trag la musca, fara idealuri de-a intra in cartea cu povesti SF.
The Water House incepe de la ou pentru a nu induce dileme ontologice micilor cinefili carora le e dedicata cu precadere vizionarea filmului. Deci, un ou flexibil, parca din guma arabica, gri cu irizari albastre se transforma intr-un un pui ciudat – un fel de puppy-flappy cu urechi de magarus, gat lunguiet, trup dolofan si coada infinita. Mai exista un pustan pe langa pui, apoi toata familia adopta mica si uimitoarea creatura. Firul familial si nastrusnic al povestii intra intr-o zona turbulenta prin insertia unui “episod de lupta”: un submarin nazist (actiunea temporala a filmului se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial) incearca sa evalueze “monstruozitatea” micului “water horse”. Acest tip de film, care apropie o fiinta extra-pamanteana, de obicei un mic monstrulet care debordeaza de stangacie, de un copil aflat intr-o faza a vietii in plina expansiune de fantasme gen E.T. (1982), Close Encounters of the Third Kind (1977) sau Labirintul lui Pan (2006) creioneaza o tipologie de poveste care merge la sigur pentru a impresiona.
Micul Angus, ramas orfan de tata, isi gaseste astfel sursa de echilibru in legatura emotionala cu acest bizar “cal-de-mare” numit Crusoe, apelativ preluat din celebra poveste a naufragiatului, dar nu din perspectiva singuratatii, ci a supravietuirii.
The Water Horse: Legend of the Deep regizat de Jay Russell (autorul altui film structurat pe tema copil + prieten necuvantator, My Dog Skip - 2000), ecranizare a unui roman de Dick King-Smith, cel care i-a bagat vorbe in plisc purcelusului Babe, beneficiind si de imaginile picturale surprinse de Oliver Stapleton in arealul geografic al Noii Zeelande, reuseste sa captiveze acel segment de public sensibil la contopirile cu natura, cu emotiile adaptarii la o noua si necunoscuta poveste de viata.
