The Purge prezintă pe marile ecrane de la noi o Nouă Americă în care, după ani de crize sociale, rata de șomaj este acum la un nivel de unu la sută, iar nivelul sărăciei e constant sub cinci la sută. Guvernul așa cum îl știm nu mai există, țara fiind acum condusă de Noii Fondatori ai Americii, care au rezolvat neplăcută problemă a violenței introducând o noapte pe an obligatorie în care cetățenii îți pot da frâu liber tendințelor violente și să comită orice fel de crimă, fără a fi pedepsiți. Astfel, prin constituție, în fiecare an, din 21 martie ora 19.00 până pe 22 martie ora 7.00, toți cetățenii sunt liberi de orice pedeapsă. Pentru cinci oameni pe care îi vom întâlni din 28 iunie pe marile noastre ecrane, protagoniştii filmului The Purge, nimic nu va mai fi la fel după acea noapte.
Iată ce declară protagonistul, Ethan Hawke, despre mesajul filmului, personaje şi subiect.
Ethan Hawke: „Am mai lucrat împreună cu James DeMonaco, am făcut împreună un film după John Carpenter, Assault on Precinct 13, iar la Sinister vorbeam cu Jason (Blum, producătorul - n.red) despre ce regizor grozav este James. Cei doi au fost încântaţi de scenariul la The Puge, pe care mi l-au dat. Era ca un film din acela de gen, de şcoală veche, cu care eu am crescut. Cred că îndeplineşte primul obiectiv al filmelor de gen: să distreze publicul. Există şi al doilea obiectiv: să-ţi dea de gândit după ce se termină filmul. În cel mai rău caz, sunt ca bomboanele: una e rea la gust şi o scuipi, alta e mai bună şi ai uitat, însă cele bune îţi rămân în minte şi discuţi după aceea cu prietenii despre ele.
Filmul e plasat în viitor, undeva după 2020, criza s-a terminat, iar noul guvern al Statelor Unite permite ca o singură zi pe an lumea să manifeste toată ura strânsă în timpul anului, aşa că atunci toţi îşi rezolvă problemele prin crimă, nu la tribunal, iar şomajul a scăzut pentru că mulţi nu mai sunt în viaţă. Sigur, este o idee incredibilă şi ridicolă, însă e interesantă ca subiect de film tocmai pentru că nu este atât de neplauzibilă. Am jucat în filme de la 13 ani, şi în diferite filme de gen. Nu sunt un actor într-atât de bun încât să mă transform radical de la un film la altul, însă încerc să găsesc diverse scenarii care să mă pună în diverse roluri, ceea ce mă face să fiu un actor bun şi ceea ce îmi menţine curiozitatea în a face filme.
Acesta este un film de modă veche, în sensul în care erau filmele clasice de acţiune, genul la care te uiţi vineri seara cu o pungă de popcorn în faţă. Însă, în acelaşi timp, e distractiv şi încă ceva: are un mesaj radical.
Personajul meu este unul dintre cei care fac bani din „Epurări”. Ca şi mulţi alţii care fac bani din diverse activităţi cărora refuză să le vadă latura întunecată. Acesta este un personaj care produce şi vinde sisteme de securitate, aşa că e cu atât mai util cu cât nivelul de ameninţare este mai ridicat. Pe măsură ce noaptea 'Epurărilor' se apropie, personajul meu începe să simtă că este o parte a problemei.
Este ceva interesant în a avea disciplină în filmări, mai ales în cadrul unui film cu buget restrâns. Într-o superproducţie, dacă ceva nu merge bine, poţi spune: „E ok, o putem lua mâine de la capăt”, însă la un film independent, cu buget mic, este imperativ să nu fie nimic care să nu meargă bine.
Pentru mine, cea mai bună parte a filmului a fost Lena (Headey - actriţa din Urzeala Tronurilor). Am simţit asta când am citit scenariul, şi am văzut ce oportunitate i se oferă. Ea este eroul filmului, soţia devenită o leoaică, ea este inima filmului. Personajul meu este unul care îşi descoperă conştiinţa un pic prea târziu. Nu pot să nu mă gândesc că situaţia din film este plauzibilă, vedem atâtea lucruri la Ştiri. Filmul îţi prezintă nişte idei radicale, ca să te gândeşti în ce măsură personajele sunt bune sau rele”.
Părerea ta
Spune-ţi părerea