Equalizer, dur şi eficient

Denzel Washington şi Antoine Fuqua au făcut o echipă de excepţie în Training Day, film care i-a adus actorului un premiu Oscar. Iată că acum cei doi revin în atenţie cu Equalizer, un action inspirat de un popular serial al anilor '80, care reprezintă o reîntoarcere a Hollywood-ului la acţiunea de modă veche.

Denzel Washington este excelent ales în rolul lui Robert McCall, un bărbat care lucrează la un magazin de materiale de construcţie şi, din cauza insomniilor, citeşte cele mai lăudate cărţi ale literaturii mondiale într-un mic restaurant de cartier deschis non-stop. Aici leagă o prietenie cu Teri (Chloë Grace Moretz), o prostituată adolescentă care visează să devină cântăreaţă, doar că este foarte conştientă că despărţirea de gangsterii ruşi nu va fi uşoară. Când Teri este aproape omorâtă în bătaie după ce refuză un client, Robert ia problema în propriile mâini, dovedind că ascunde o istorie extraordinară.

Intens şi violent, Equalizer este categoric o alegere bună pentru spectatorii care vor să vadă la cinema un action de modă veche accesorizat de Fuqua cu un stil asemănător filmelor cu supereroi. Nu totul este verosimil în acţiunile eficientului Robert McCall, dar scenariul actualizează inspirat fiecare situaţie şi are grijă să-i ofere eroului provocări interesante şi soluţii imprevizibile. Este de ajuns pentru a ierta scene neverosimile precum cea în care McCall lichidează, în nici o jumătate de minut, şase gangsteri ruşi înarmaţi cu fel de fel de arme.

Mai mult decât eficienţa incredibilă a eroului ne-a plăcut demenţa totală a villain-ului. Actorul australian Marton Csokas, văzut până acum în trilogia Stăpânul inelelor, dar şi în Kingdom of Heaven, Supremaţia lui Bourne şi xXx, este extrem de convingător în rolul lui Teddy, un gangster complet sărit de pe fix trimis de la Moscova să cerceteze asasinarea "colegilor" săi lichidaţi atât de rapid de McCall. Teddy ştie că numai frica te face respectat şi, în scene extrem de violente, transmite mesaje sângeroase partenerilor şi concurenţilor, conştient în acelaşi timp că numai descoperirea misteriosului asasin va repune în mişcare imensa roată a afacerilor ilegale controlate de mafia rusească. Cu un ego supradimensionat şi fără urmă de scrupule, Teddy va lăsa o dâră de sânge în goana sa pentru prinderea lui McCall, dar curând îşi va da seama că adversarul îi e pe măsură, animat în acelaşi timp şi de un simţ moral ieşit din comun.

Equalizer ar fi fost mult mai bun şi convingător dacă Fuqua nu şi-ar fi transformat personajul principal într-un erou aproape invincibil, aducând pe ecran şi câteva efecte speciale arătoase, dar mai potrivite filmelor cu supereroi decât celor cu foşti agenţi retraşi din activitate. Aflat la trei luni distanţă de împlinirea a 60 de ani, Washington nu este neconvingător în scenele de acţiune, dar Equalizer îţi lasă impresia că eroul său dispune de supra-simţuri, fapt ce îndepărtează filmul de action-ul clasic.

În ceea ce priveşte stilul, Equalizer poate fi asemănat cu Man on Fire, doar că Fuqua filmează mult mai atent şi reţinut decât Tony Scott, regizorul celebru pentru montajele sale extrem de alerte şi adesea obositoare. Fuqua îşi lasă spectatorul să respire şi nu-l ameţeşte cu schimbări rapide de unghiuri şi cadre. Lupta finală, în care McCall îi înfruntă pe Teddy şi pe acoliţii săi într-un depozit, este una dintre cele mai bune văzute în ultima vreme la cinema, eroul lichidându-şi inamicii unul câte unul, într-un decor încărcat şi sumbru, cu lumini orbitoare invadând adesea cadrele inspirate ale lui Fuqua.

Un film mai degrabă pentru spectatori decât pentru spectatoare.