« Înapoi la pagina festivalului

Elizabeth Olsen, revelaţia de la Cannes. Urmează să joace cu preşedintele juriului, Robert De Niro

de Gloria Sauciuc in 17 Mai 2011
Elizabeth Olsen, revelaţia de la Cannes. Urmează să joace cu preşedintele juriului, Robert De Niro

Elizabeth Olsen, sora mai mică a gemenelor Olsen, rupe gura Cannes-ului şi se desprinde de tot ceea ce alăturarea cu imaginea gemenelor Olsen o are mai rău - dovedind că este o prezenţă interesantă şi matură pe ecran, ca protagonistă a dramei Martha Marcy May Marlene, selecţionată în secţiunea Un Certain Regard - după ce filmul obţinea la Sundance aprecieri generale şi un premiu pentru regie. Actriţa ar putea pleca acasă, la Los Angeles, cu premiul de interpretare al secţiunii Un Certain Regard. Următorul ei proiect este alături de Sigourney Weaver şi Robert De Niro, preşedintele juriului la Cannes anul acesta, şi se numeşte Red Lights.

Corespondentul Cinemagia la Cannes a obţinut luni un interviu cu actriţa care, la cei 22 de ani ai săi, a dovedit prezenţă de spirit şi maturitate. Elizabeth Olsen este Martha, o tânără care fuge de acasă şi ajunge în sânul unei noi familii, atipice. Un bărbat alfa, mentorul grupului, îi ghidează pe membrii acestuia, fete şi băieţi, într-o direcţie din care nu va mai exista scăpare. Tinerii fură şi ucid, iar botezul fetelor în grup înseamnă câte un viol. Martha dovedeşte lipsa unui sistem al valorilor sau poate e pur şi simplu incapacitatea ei de a se împotrivi. La un moment dat reuşeşte, totuşi, să se desprindă de acest grup care are toate caracteristicile unei secte. Bântuită de amintiri dureroase, Martha încearcă să depăşească această etapă neagră din trecutul ei şi să se reintegreze în familie, după ce scapă din sânul fatidic al sectei. Filmul este făcut după un caz real...

Ce crezi despre subiectul filmului, te-a afectat un pic?
Cred că este tulburător. Atunci când am citit scenariul pentru prima dată, m-am gândit cât de plăcut ar fi de urmărit pentru public. Însă recompensa este că eşti tratat un pic mai bine decât de către spectatorul obişnuit al unui film obişnuit. M-am simţit atrasă de ideea de paranoia, pentru că asemenea filmului A Beautiful Mind, la fel de tulburător, are ceva în acelaşi timp şocant şi atrăgător.

Cum te-ai documentat despre film? Ai privit ceva materiale despre "familia" Manson?
Nu, nu m-am documentat, deoarece am intrat în proiect cu câteva săptămâni înainte de începutul filmărilor şi nu am avut timp de alte cercetări. Ceea ce a fost bine, pentru că m-am putut concentra pe ceea ce era în scenariu, filmul fiind axat pe personaje, chiar dacă e inspirat de un caz real - cel al unui abuz sexual.

Nu ai întâlnit pe nimeni din secta lui Mason?
Nu. Mi s-a oferit posibilitatea, dar am preferat să nu-i încalc intimitatea femeii respective.

Cum arată o victimă tipică a acestei secte?
Cred că cel mai important factor e lipsa unui sentiment de apartenenţă şi lipsa iubirii în general. Cred că cine suferă din lipsa iubirii, o va căuta în orice fel de grup de genul acesta doar pentru a simţi că eşti parte din ceva. Asta e motivul pentru care oamenii merg în asemenea locuri. Aşa ajungi să îţi împarţi propriul corp cu alţii şi să fii cu totul manipulat. Este ca şi religia: atunci când lucrurile devin extreme, devine înspăimântător.

"Am văzut înainte de filmări scene nud cu Kate Winslet şi asta m-a liniştit, m-a făcut să înţeleg că asemenea scene merită filmate".

Cum a fost să-ţi împarţi corpul cu publicul?
A fost straniu de privit. Însă cred că există nuditate în film în general, iar în filmul acesta pur şi simplu are semnificaţie, spune o poveste. Am văzut înainte de filmări scene nud cu Kate Winslet şi asta m-a liniştit, m-a făcut să înţeleg că asemenea scene merită filmate dacă scopul lor e un asemenea film. E paradoxal că această femeie, pe care o joc, s-a maturizat şi s-a dezvoltat în cadrul acestui cult, pe care l-a simţit ca pe o familie.

Când ai hotărât că vrei să fii actriţă?
Voiam să fiu actriţă, numai că nu voiam să fiu actriţă profesionistă. Pur şi simplu jucam în piese de teatru de amatori, făceam şi balet, mergeam la conservator, aşa că toate lucrurile astea pe care le făceam înainte de facultate m-au condus la ceea ce fac acum. E vorba doar să fii la locul potrivit la momentul potrivit. Dar întotdeauna am vrut să fiu actriţă. E dificil atunci când trebuie să capeţi încredere în tine, şi mă bucur că fac actorie acum şi nu la 17 ani.

Ce ponturi ai primit de la surorile tale, gemenele Olsen?
Cred că cel mai important lucru pe care l-am învăţat era că deşi media le vâna tot timpul, şi-au urmărit cu pasiune cariera şi nu s-au lăsat afectate.
 
Te-au învăţat cum să relaţionezi cu media?
Nu neapărat, cred că pur şi simplu sunt conştientă cum presa încearcă să deformeze lucrurile. Crescând în LA şi cunoscând oameni din lumea filmului, te obişnuieşti cu asta.

Cum procedezi când ţi se spune "nu"?
Am avut profesori foarte realişti la şcoala de actorie şi mi-au dat de înţeles că meseria este ca un montagne-russe financiar şi emoţional, aşa că dacă nu accept lucrul ăsta, mai bine renunţ. Locul ăsta nu e aşa de plăcut şi de frumos şi magic.

Faci un film cu De Niro?
Da, Red Lights. Regizorul e spaniol, Rodrigo Cortez. Este un thriller psihologic, joacă şi Sigourney Weaver. De Niro e grozav, e discret, şi emană putere prin simplul fapt că e în aceeaşi cameră.

Surorile tale au intrat înaintea ta în branşă. E dificil, a creat asta anumite aşteptări în ceea ce te priveşte?
Pentru mine asta a fost favorabil, însă uneori nu e bine. Mulţi actori nu au vrut să concureze cu mine, pentru că ştiau că sunt sora Olsen.

Luaţi pauze între filmări?
Voi merge la şcoala de vară între filmări, iar după ce termin facultatea am nevoie de o pauză mare-mare, pentru că la cursuri trebuie să sari de la Shakespeare la Cehov, ceea ce e copleşitor.

Nu eşti metodică. Dar cum intri în personaj?
Nu am un stil anume, improvizez pentru fiecare film, dar încerc scenă cu scenă să aleg ce vreau să am acolo şi de ce. Cu filmul acesta, căutarea şi găsirea unui anume loc, căutarea răspunsurilor, fiecare scenă trebuie făcută separat. Fiecare scenă e Biblia, e scrisă de un scenarist. Aşa am lucrat până acum.
 
Sfârşitul e deschis. Aşa era şi în scenariu?
Da. Şi mi-a plăcut mult. Însă oamenii mă întreabă. Ce s-a întâmplat de fapt? Nu ştiu.

Care este atitudinea ta faţă de Hollywood-ul tânăr?
Cred că este dificil să-ţi păstrezi spaţiul privat.

 
 

cu sprijinul

Părerea ta

Spune-ţi părerea
alex_il_fenomeno pe 18 mai 2011 18:23
interesant ! chiar ma intrebam unde au disparut surorile Olsen ! bine ca macar una din ele a revenit in lumea care a consacrat-o !
Champion pe 1 aprilie 2012 08:26
... ,interesant articol, o spune cine cineva mai pregatit ca mine .

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells