Sunt unii oameni care nu gasesc dragostea niciodata. Asteapta ani întregi cu speranta ca la un moment dat va suna telefonul sau va bate cineva la usa si întreaga existenta le va fi invadata de iubire. O parte dintre ei sunt norocosi – exista minuni! Ceilalti, ghinionistii, vor ramane toata viata cu un gol în inima. Exista însa si unii oameni care nu se multumesc cu postura pasiva. Acestia pleaca de nebuni în cautarea iubirii ca niste Don Quijoti tenaci care nu-si gasesc linistea pana ce nu rostesc macar o data formula magica a celor doua cuvinte vrajite.
Cam asa stau lucrurile în Castelul Printesei de Caramel. Un pitic pe nume Longjack aduce un mesaj misterios, punct de plecare catre o calatorie pe care Alex o face în Paris, în cautarea femeii de care s-a îndragostit. Personaje din ce în ce mai fascinante vor cauta sa-l îndrume catre frumoasa bruneta cu ochi verzi, în fapt vecina lui de palier. Un ghicitor în chelii. O fetita cu sandale albe, în Montmartre. Un grup de punkeri respectuosi. O negresa din Republica Centraficana, cu o copilarie atroce. Doi gemeni fotografi din Disneyland. O femeie cu sani uriasi. Sancho Panza si mult-norocoasa lui fiica. Un barbat dublu-dotat. si, mai presus de toti, melcul Rudolf, “cheia” tuturor întamplarilor minunate.
Este drumul spre marea iubire cu adevarat presarat cu obstacole? Un raspuns pe care, cu auto-ironie, rabdare si consecventa, Eduard tone îl gaseste în finalul romanului sau de debut: visele nu au niciodata limite. Castelul Printesei de Caramel este o carte pe care o citesti cu sufletul la gura, o subliminala aventura erotica la sfarsitul careia vei avea pornirea de a-ti face bagajele si a lua primul avion spre a-ti întalni dragostea adevarata.
Părerea ta
Spune-ţi părerea