Cartea:
Lui Boris Leonidovici Pasternak i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatura în 1958, pentru „importantele sale realizari atît ca poet, ci si ca unul dintre reprezentantii marii traditii epice ruse“, conform declaratiei comitetului Nobel.
Romanul a fost ecranizat în 1965 de David Lean, cu Omar Sharif si Julie Christie în rolurile principale, iar filmul a fost distins cu cinci premii Oscar, patru Globuri de Aur si doua premii Grammy si inclus pe lista celor mai bune 100 de filme ale tuturor timpurilor. Adaptarea pentru televiziune din 2002, în regia lui Giacomo Campiotti, cu Hans Matheson si Keira Knightley, a obtinut trei nominalizari la premiile BAFTA.
Destinul celei mai cunoscute carti a lui Boris Pasternak, romanul Doctor Jivago, va fi la fel de dificil si sinuos. Început în iarna lui 1945 si finalizat un deceniu mai tîrziu, acesta va fi publicat în 1957 în traducere italiana la editura Feltrinelli. Pe plan international, cartea va înregistra un succes considerabil, dar, în ciuda eforturilor lui Pasternak, aparitia sa în URSS se dovedeste imposibila, iar autorul devine tinta unei campanii de presa sustinute, culminînd cu excluderea sa din Uniunea Scriitorilor, precum si din Asociatia Scriitorilor din Moscova.
Reabilitarea lui Pasternak se va produce abia în 1987, iar ulterior acesteia Doctor Jivago va vedea, în sfîrsit, lumina tiparului si în tara sa de origine, cu o întîrziere de peste treizeci de ani.
Autorul:
Boris Leonidovici Pasternak (1890-1960) s-a nascut la Moscova, într-o familie apartinînd cercului intelectual si artistic al epocii, printre oaspetii sai frecventi numarîndu-se Lev Tolstoi, Rahmaninov, Skriabin, Verhaeren si Rilke. Din 1909 pîna în 1913, Pasternak studiaza filosofia la Universitatea din Moscova, perioada în care începe sa frecventeze cenaclurile literare si face primele încercari de traducere (din poezia lui Rilke). Debuteaza în 1914, cu volumul de versuri Geamanul din nori, urmat de Pe deasupra barierelor (1917) si Sora mea, viata (1922), ramas pîna astazi unul dintre titlurile de referinta ale liricii moderne.
De-a lungul anilor ’20 si ’30 reputatia scriitorului se consolideaza, iar Pasternak începe sa fie perceput drept unul dintre liderii generatiei sale literare. Începînd din 1937, însa, atacurile politice la adresa lui devin tot mai numeroase, întetindu-se înca si mai mult imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. În acest context cultural tulbure si amenintator, Pasternak este nominalizat de sapte ori pe lista candidatilor la Premiul Nobel pentru Literatura, care îi va fi decernat în 1958 si pe care, în urma unor presiuni si amenintari repetate, scriitorul va fi nevoit sa-l refuze. Drept rezultat al unei decizii fara precedent a Academiei Suedeze, ceremonia de decernare a premiului va avea loc post-mortem, în 1989.
