Titania Hardie s-a nascut si a studiat la Sydney, Australia, însa de mai multi ani traieste la Somerset. Este o faimoasa autoare de carti despre folclor, magie alba si divinatie, vandute în peste 1,5 milioane de exemplare, dar a scris si carti pentru copii (Sunset si Frangipani Fairies). Este licentiata în psihologie si engleza si a lucrat cativa ani ca parapsiholog si astrolog, iar de curand a obtinut o bursa Chatterton pentru Bristol University, unde si-a sustinut masteratul cu o lucrare despre poetii romantici. Bucurandu-se de un profund respect în calitate de practicanta a magiei albe, Titania Hardie a aparut în numeroase emisiuni televizate, inclusiv în Richard & Judy si The Paul O’Grady Show. Labirintul Rozelor este primul sau roman de fictiune.
Volume de nonfictiune publicate: Titania's Oraqle, Titania's Numbers: Bk. 1-9, Love Potions, Good Fortune and How to Attract It, Titania's Aroma Magic, Titania's Crystal Heart, Titania's Crystal Ball, Titania's Star Tarot, Titania's Fortune Cards, Titania's Spellcards, Happiness si Aroma Kit.
Înainte de a muri, în anul 1609, stralucitul spion, astrolog si matematician elisabetan John Dee si-a ascuns o mare parte a scrierilor, nutrind convingerea ca lumea nu era înca pregatita pentru ideile din cuprinsul acestora. Vreme de saptesprezece generatii, descendentele sale de sex feminin i-au pastrat cele mai importante secrete, asteptand momentul potrivit pentru a le scoate la lumina. Ultima detinatoare a tainei, o stra-stra-stranepoata a lui Dee, a murit de cancer în primavara anului 2003, fiind nevoita sa lase enigmatica mostenire unuia dintre cei doi fii ai sai. Diana l-a ales pe baiatul cel mic, o fire pasionala si impetuoasa, caruia i-a lasat o singura fila de pergament si o cheita minuscula de argint, însotite de un bilet: Pentru Will, cand va ajunge ceva sau cineva –diferit de ceea ce este acum.
Pe toata durata îndelungatei veri fierbinti a anului 2003, în timp ce Lucy King, grav bolnava, asteapta sa fie operata pe cord la Londra, Will strabate Europa, straduindu-se sa descifreze indiciile din stravechiul document si sa gaseasca broasca în care se potriveste cheita. Numai ca Will nu este singurul care încearca sa descopere adevarul în inima Labirintului Rozelor...
„Cantecul unei mierle îi spulbera visele tulburi, dar obloanele continua sa acopere pe de-a-ntregul ferestrele vilei. Will sosise tarziu, cand lumina palida a amurgului de septembrie pierise de mult, dar stralucirea lunii era suficient de puternica pentru a-i permite sa dea de cheia casei, ascunsa între muscate. Acum se trezi în întuneric, cuprins de panica, ciudat de dezorientat, desi o raza firava de soare se straduia sa patrunda înauntru. Venise dimineata, fara ca el sa fi bagat de seama. Se grabi sa sara din pat si trase de foraibarele ferestrelor. Lemnul se umflase din cauza vremii ploioase si obloanele se întepenira o clipa, înainte ca degetele lui sa înteleaga ce aveau de facut. Pe urma se pomeni, dintr-odata, scaldat într-o lumina puternica. Era o adevarata dimineata de toamna, cu ceata joasa deja strapunsa de stralucirea soarelui. Mireasma de smirna a trandafirilor întra în camera împreuna cu lumina si cu aerul umed, amestecandu-se cu aroma distincta de lavanda frantuzeasca a unui gard viu, de undeva, de dedesubt. Odata cu mirosul, se strecurara înauntru amintirile dulci-amarui, dar cel putin îi readusera un oarecare calm si îi alungara din minte chipurile obsesive care i se îngramadisera în vise. În noaptea trecuta, uitase de termoplonjor, dar acum îsi dorea cu disperare sa scape de praful care îl napadise în timpul lungului drum dinspre Lucca. Gasea ca apa rece era învioratoare, regretand doar pierderea caldurii care i-ar fi putut atenua rigiditatea corpului.”
Părerea ta
Spune-ţi părerea