Cea de-a doua si ultima calatorie a lui Guevara prin America Latina de Carlos „Calica” Ferrer
Che Guevara nu mai are nevoie de nicio prezentare. Regizori si actori de prestigiu si-au pus de-a lungul timpului talentele la bataie ca sa dea viata celui care a fost si ramane El Comandante: El Che Guevara (1968); regia Francisco Rabal Che! (1969); regia Richard Fleischer; Omar Sharif in rolul lui Che Evita (1996); regia Alan Parker; Antonio Banderas in rolul lui Che Hasta la victoria siempre (1997); regia Juan Carlos; Alfredo Vasco in rolul lui Che El Dia Que Me Quieras (1999), documentar cinematografic despre moartea lui Che; regia Leandro Katz Fidel (2002); regia David Atwood; Gael Garcia Bernal in rolul lui Che Diarios de motocicleta (2004); regia Walter Salles Che: Filmul (2006); regia Steven Soderberg
Insa inainte sa devina sau poate ca sa devina El Comandante, Che Guevara a fost un tanar ce a hoinarit prin America Latina, alaturi de prietenul sau din copilarie, Carlos „Calica” Ferrer. in cartea “DEVENIREA LUI CHE. Cea de-a doua si ultima calatorie a lui Guevara prin America Latina”, aparuta in acest an la Editura Minerva Carlos „Calica” Ferrer, povesteste ultima calatorie facuta alaturi de Che portretizeaza un Guevara in cautarea unei identitati si a idealurilor socialiste pentru care si-a dat viata.
O fraza rostita de Ernesto mi-a dezvaluit adevaratul sens al hoinarelii noastre prin America Latina si modul in care aceste calatorii din tinerete i-au marcat modul de gandire si angajamentul sau in lupta revolutionara. „M-am nascut in Argentina, nu e niciun secret. Sunt cubanez si argentinian si, fara a-i jigni pe ilustri suverani ai Americii Latine, ma simt la fel de patriot al Americii Latine ca al oricarei tari latinoamericane si, daca ar fi cazul, mi-as da viata pentru eliberarea oricareia din aceste tari fara sa cer nimic, fara sa oblig si sa exploatez pe nimeni.” Multi ani statura eroului Che Guevara, care capata proportii din ce in ce mai mari in ochii mei, ca ai intregii lumi, ma facea sa simt ca experienta mea langa el fusese un privilegiu...
Istoricul Pacho O’Donnell se intreba retoric: „De ce o avea Che acest periculos obicei de a reinvia? Cu cat il insulta, il manipuleaza, il tradeaza mai multi, cu atat mai mult reinvie. Are mai multe vieti decat oricine altcineva. N-o fi oare pentru ca Che spunea mereu ce gandea si facea mereu ce spunea? N-o fi oare asta cauza pentru care continua sa fie atat de neobisnuit, intr-o lume in care vorbele si faptele se intalnesc rareori si, atunci cand se intalnesc, nu se saluta pentru ca nu se recunosc?” Sa speram la o noua ecranizare?
