Mo Yan, cel mai important scriitor chinez contemporan, si-a castigat notorietatea internationala cu romanul Sorgul rosu. Ecranizarea omonima din 1987, regizata de Zhang Yimou, a fost recompensata cu Ursul de aur la Festivalul de Film de la Berlin in anul 1988.
Care este cea mai mare nedreptate fata de victimele unei istorii atroce? Uitarea. impotriva ei lupta naratorul povestii tragice a trei generatii dintr-o familie chineza, care incepe in perioada de glorie a banditismului din anii ’20 si continua pana dupa evenimentele sangeroase de la sfarsitul anilor ’30. in tinutul Gaomi, patria sorgului rosu, viaþa isi iese din matca odata cu invazia japoneza si nu se va mai reaseza nicicand. Tanara Dai Fenglian, mostenitoarea unei averi neasteptate, si comandantul Yu, iubitul ei, care organizeaza miscarea de rezistenta, sunt cuplul originar in jurul caruia graviteaza istoria „clanului sorgului rosu“. Povestea acestor oameni simpli traind intr-o societate in pragul anarhiei e potentata de violenta si superstisiile, spaima de moarte si betia cruzimii care isi fac loc in sufletele lor. O poveste in care rosul pasiunii si cel al sangelui varsat se impletesc, la fel ca trecutul recent si trecutul mitic al tinutului Gaomi.
1939. Invadatorii japonezi marsaluiesc spre nord-estul Chinei.Taranii se inarmeaza. Dai Fenglian, o femeie de o frumusete si o inteligenta exceptionale, cucereste inima lui Yu Zhan’ao, banditul care conduce rezistenta. Asa incepe o cronica tulburatoare despre lupte fratricide si razboi, foamete si inghet, furturi si violuri, rituri magice si practici vrajitoresti, barbarie si moarte, fapte marunte si gesturi eroice. Firul epic strabate ca un rau subteran inima Chinei si ii oglindeste chipul adevarat: o tara anarhica si salbatica, guvernata de legi arhaice, rigide si inumane. O poveste care da glas, pentru prima oara, sutelor de mii de suflete pierdute care locuiesc in sate uitate de lume, printre campurile nemarginite de sorg rosu ca sangele, scrisa cu o forta mitica si imaginativa amintind de Gabriel García Márquez.
„Daca ar fi sa aleg un scriitor care merita Nobelul, acesta ar fi Mo Yan.“ Kenzaburo Oe, Premiul Nobel pentru literatura, 1994
„Universul lui Mo Yan este uluitor, senzual, visceral. Povestile lui sunt vii si tulburatoare. Nu cunosc nici un autor chinez care se poate compara cu el.“ Amy Tan
„Un roman de o inegalabila bogatie a detaliilor, care ne duce cu gandul la cartile lui Vargas Llosa ori Salman Rushdie.“ Observer
„Sorgul rosu recreeaza o lume din incredibile povesti de viata, cu miros de praf de pusca, sange si moarte.“ New York Times Book Review
Mo Yan („Nu vorbi“), pseudonimul scriitorului Guan Moye, este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane. Nascut in 1955, in provincia Shandong din estul Chinei, Mo Yan debuteaza in 1981 cu povestirea Potopul din noaptea de primavara. in 1985 ii apare primul roman, Ridichea stravezie, care se bucura de mare succes. Autorul devine celebru in China prin Sorgul rosu, roman publicat in 1987. La notorietatea scriitorului contribuie cunoscutul film omonim din 1987 al lui Zhang Yimou, castigator al Ursului de aur la Festivalul de Film de la Berlin in 1988, care se bazeaza pe primele doua capitole ale romanului.
Autor prolific, Mo Yan a publicat peste optzeci de povestiri si zece romane, cele mai cunoscute fiind: Cantecele usturoiului din Paradis (1988), Treisprezece pasi (1989), tara vinului (1993), Tate mari si solduri late (1995), Mesteru-i din ce in ce mai amuzat (1999), Patruzeci si una de bombe (2003), Oboseala de viata, oboseala de moarte (2006). Romanele si povestirile sale au fost traduse in numeroase limbi, iar cateva au fost ecranizate. Mo Yan a fost recompensat cu prestigioase premii nationale si internationale, dintre care amintim Premiul Visul din Pavilionul Rosu al Universitatii Baptiste din Hong-Kong in august 2008 si Premiul Newman pentru Literatura Chineza acordat de Oklahoma University in septembrie 2008.
