Fugi, Rabbit, unul dintre cele mai bune 100 de romane în limba engleza ale secolului XX (selectia Time Magazine), a fost ecranizat în 1970, cu James Caan în rolul principal.
Harry „Rabbit.“ Angstrom – douazeci si sase de ani, fost jucator de baschet în echipa liceului, actualmente vanzator de aparatura casnica, casatorit cu iubita din adolescenta, locuitor al unei suburbii din oraselul Brewer, Pennsylvania. Iata fisa unui personaj care a facut istorie (literara). Viata lui este o lunga serie de fugi: de traiul mic-burghez impus de varstnicii înfranti de viata la propriul joc; de conventiile sociale ale tinerilor galagios de superficialis de sotia lui, Janice, o constiinta torturata de neputinta de a fi stapana propriului destin, care ii pune pe umeri responsabilitatea fata de copii; de Ruth Leonard, o Lilith moderna, care încearca sa-l îndeparteze de familie Dar cea mai importanta dintre ele, originea tuturor spaimelor, este fuga de sine, care, lasata nesupravegheata, naste nu numai monstri, ci si tragedii. Fugi, Rabbit este considerat de John Updike o replica la faimosul Pe drum al lui Jack Kerouac, înfatisand „ce se întampla cand un tata de familie american o ia la fuga – cei ramasi în urma, vinovatii fara vina, sufera cumplit“.
Considerat inovator ca stil (este printre primele romane care folosesc „ritmurile“ prezentului ca timp al povestirii) si ca subiect (prima editie a fost cenzurata din cauza scenelor erotice fruste), Fugi, Rabbit ramane unul dintre romanele fondatoare ale literaturii americane moderne. În 2001, John Updike a publicat o nuvela, Rabbit Remembered, în volumul Licks of Love, în care apar personajele-cheie ale seriei Rabbit. Cartile sale au fost distinse cu PEN/Faulkner Award for Fiction, Premiul Pulitzer, National Book Award, American Book Award, National Book Critics Circle Award for Fiction si National Book Critics Circle Award for Criticism. În colectia „Raftul Denisei“ urmeaza sa apara celelalte trei romane din tetralogia Rabbit.
John Updike s-a nascut în 1932, în Shillington, Pennsylvania. A studiat literatura engleza la Harvard, apoi arta grafica la Ruskin School of Drawing and Fine Art, la Oxford. S-a întors în Stalele Unite în 1995 si a lucrat vreme de doi ani la prestigioasa revista The New Yorker. De la debutul cu volumul de versuri The Carpentered Hen and Other Tame Creatures (1958), a marcat lumea literelor americane prin cartile sale. A publicat peste douazeci de romane si numeroase volume de povestiri, eseuri si versuri. Primul sau roman, The Poorhouse Fair a fost publicat în 1959. Opera sa în proza cuprinde tetralogia Rabbit – Rabbit, Run (1960), Rabbit Redux (1971), Rabbit Is Rich (1981), Rabbit At Rest (1990) –, romanele The Centaur (1963), Of The Farm (1965), Couples (1968), A Month Of Sundays (1975), Marry me (1976), The Coup (1978), The Witches of Eastwick (1984), Roger’s Version (1986), S. (1988), Gertrude and Claudius (2000), Seek My Face (2002), Villages (2004), The Terrorist (2006) , volumele de proza scurta Bech: A book (1970), Museums and Women (1972), Bech is Back (1982) etc. Printre volumele de poezie se numara Midpoint (1969) si Tossing and Turning (1977). John Updike a calatorit mult în calitate de ambasador cultural al Statelor Unite, iar în 1974 a semnat, alaturi de alti scriitori americani, un protest adresat guvernului sovietic, în care erau condamnate masurile represive luate împotriva lui Aleksandr Soljenitîn
,,Fugi, Rabbit este pentru mine un bilet de intrare la megashowul Americii contemporane, un raport fara exaltari inutile asupra starii eroului si a natiunii.“ John Updike
„Seria Rabbit este o felicitare ironica de Valentine`s Day pe care Updike o trimite Americii. Adevaratul personaj principal al romanului este lumea prin care se misca Rabbit, vazuta prin lentila unui monstru sacru al realismului american.“ The New York Times Book Review
“John Updike izbuteste ca nimeni altul sa reconstituie tesatura urbans a Americii, sa extrapoleye sublimul din mundan si sa ridice experienta umana marunta la rang de arta.” Chicago Tribune
„O proza limpede si dura ca un cristal.“ The Washington Post
