Unul dintre cele mai provocatoare romane ale literaturii contemporane, Evanghelia dupa Jimmy îi propune cititorului un exercitiu de imaginatie pe cat de curajos, pe atat de important ca miza etica: daca Giulgiul din Torino ar contine cu adevarat ADN-ul Mantuitorului, atunci printre noi s-ar putea plimba nestingherita o clona a lui Isus.
Suntem în anul 2026. Jimmy Wood, îngrijitor de piscine din Connecticut, ar putea fi „fiul” Fiului Omului. Experimentul genetic a fost comandat de presedintele Americii. Clinica în care copilul Jimmy traia izolat a ars din temelii, iar savantii si politicienii i-au pierdut urma, pentru a-l regasi din întamplare cand tanarul a împlinit deja treizeci si doi de ani, aflandu-se deci în pragul unei „ere a miracolelor”, pe care oamenii de stat vor sa si le adjudece. Dupa un training intensiv facut de expertii Casei Albe, Jimmy este propus spre „omologare”. Însa Biserica refuza ca stiinta sa-i dicteze legile, iar Statele Unite sa-si joace înca o data rolul de superputere, chiar daca harta Împaratiei Cerurilor nu poate fi trasata de mana omului. Rebel, inocent, usor de manipulat, foarte încrezator în transcendenta si parasit de oameni, Jimmy apare limpede ca o figura cristica. Va reusi el sa zdrobeasca angrenajul în care a devenit doar o rotita? Va putea el aduce o schimbare?
Evanghelia dupa Jimmy, un roman care urmeaza a fi ecranizat de regizorul Alexandre Aja, pune în chipul cel mai original problema pariului credintei si castiga în mod cert pariul literaturii.
Scriitorul francez de origine belgiana Didier van Cauwelaert s-a nascut în 1960 la Nisa. Se hotaraste sa devina scriitor la opt ani, cand începe sa trimita manuscrise editorilor, însa primul roman îi va fi publicat douazeci de ani mai tarziu. În adolescenta scrie librete de opera si e pasionat de benzi desenate. Îsi începe studiile de filologie clasica, dar le abandoneaza si se întretine dand lectii de windsurfing, apoi cochetand cu critica literara. Debuteaza în 1982 cu romanul Vingt ans et des poussières (Prix Del Duca), caruia îi urmeaza Poisson d'amour (1984, Prix Roger Nimier), Les Vacances du fantôme (1986; Prix Gutenberg du Livre 1987), L'Orange amère (1988), Un objet en souffrance (1991), Cheyenne (1993), Un aller simple (1994, Prix Goncourt), La vie interdite (1997; Grand Prix des lecteurs du Livre de poche 1999), Corps étranger (1998), La demi-pensionnaire (1999), L'éducation d'une fée (2000), L'Apparition (2001), Rencontre sous X (2002), Amour (2002), Hors de moi (2003), Evanghelia dupa Jimmy (L'évangile de Jimmy, 2004), Attirances (2005), Le père adopté (2007). Didier van Cauwelaert este de asemenea dramaturg (în 1983, pentru piesa L'Astronome, primeste Prix du Théatre de l'Académie Française) si scenarist pentru micile si marile ecrane.
,,Evanghelia dupa Jimmy este un miracol în sine, o lectie deschisa despre cum sa crezi incredibilul si cum sa iubesti ceea ce nu poti cunoaste. Un roman iconoclast, feroce si plin de tandrete!“ Lire
,,În Evanghelia dupa Jimmy, Didier van Cauwelaert, un fel de deus ex machina în fata Eternitatii, se amuza copios. Punand laolalta referinte biblice, studii stiintifice si analize sociologice, scriitorul obtine un roman plin de suspans si de omenesc.“ L`Express
