„Sam, ai parfumat prea tare pantalonii”. Sau „A gresi e omeneste – a pluti, divin.” Sau „Exercitii de gimnastica, existenta otravita, ultima dubla”. Titluri care intriga, fara îndoiala. Totodata, însa, texte scrise aparent în joaca de un autor dotat cu o imaginatie febrila si purtat de o frenezie asociativa peste medie. Anarhie pura contine optsprezece proze, dintre care opt sunt publicate în premiera. Din fiecare rasare un Woody Allen hatru, alert si irezistibil. Un geniu comic gata sa condimenteze pagina, sa-si contrarieze criticii si sa-si rasfete cititorii. Un scriitor pentru care vorba de duh e moneda curenta. Un virtuoz al genului parodic, pe care nu poti sa-l imiti si n-ai cum sa nu-l observi.
