Minciunile femeilor de Ludmila Ulitkaia
Toate femeile sincere seamalnal intre ele, dar fiecare mincinoasal e mincinoasal in felul ei. O colectie extraordinaral de povesti-minciuni, spuse cu talent si neobralzare, dar falral scop. Calci arta femininal de a minti e „artal pentru artal”, e fictiune. Mincinoase pot fi toate, fetite sau femei mature, mame onorabile sau prostituate. Ciudat insal, din fiecare poveste scornital iese la ivealal si o viatal calt se poate de realal, care-ti rupe inima si te face s-o indralgesti pe mincinoasal. Jenia, femeia care migreazal de la o minciunal la alta legalnd povestile, nu stie sal mintal, dar invatal arta de a se lalsa mintital, pe care femeile o folosesc indeobste cu balrbatii. Dacal vreti sal aflati adevalrul despre minciunile femeilor, cititi cele sase istorii ale acestui volum si nu uitati cal autoarea este femeie, deci stie... Observatia criticului: Cea mai teribilal poveste este ultima, a Jeniei, in care minciuna e mult mai bine ascunsal decalt in celelalte. Sau poate atalt de la vedere, cal n-o bagi in seamal. Dacal o descoperiti, e clar cal stiti calte ceva despre „arta de a trali”.
Cei dintai si cei de pe urma de Ludmila ULTIKAIA
Cum sunt femeile? Destepte, fermecatoare, indraznete si visatoare, sau naive, încapatanate, ascunse si mofturoase? Din iubire pot fi cate putin din toate, iar personajele feminine din cele opt povestiri ale Ludmilei Ulitkaia isi croiesc existenta dupa tiparele dragostei, incorsetata doar de umbrele fostului regim sovietic. Si tot din iubire ating cu o bagheta magica destinul fiecarui barbat intalnit in cale pentru a-i da un sens.
Gatind cu Fernet Branca de ames Hamilton-Paterson
Ea, Marta, vine din Voida, nume fictiv al unei foste republici sovietice. Vorbeste stricat engleza, compune muzica de film, gateste mancaruri neclare si are o familie suspecta. El, Gerald, vine din Anglia, ingana arii din opere si scrie biografii de vedete sportive sau pop-rock. Fiecare ajunge in Toscana momit de promisiunile mincinoase ale unui agent imobiliar: liniste, peisaj de poveste, o minunatie de casa, vaste posibilitati de reverii bucolice. si fiecare descopera ca reclama si realitatea nu se potrivesc. Aventura toscana se transforma in farsa, iar in scena isi fac aparitia personaje pe care prudenta te indeamna sa le tii la distanta. Exasperati de propria soarta, dar si de vecinul neprevazut, Marta si Gerald incearca acomodarea prin schimburi de retete (unele de o originalitate buimacitoare) si prin inchinarea ritualica a cate unui pahar de vermut.
In numele mamei de Erri de Luca
„In numele tatalui: asa incepe semnul crucii. in numele mamei incepe viata”, spune Erri de Luca in aceasta tulburatoare repovestire a nasterii Mantuitorului. Autorul, care a tradus din ebraica cateva carti ale Bibliei, decupeaza aici episodul central al crestinismului, urmarind sensurile profane pe care le va fi avut in lumea aspra a pastorilor si meseriasilor din Galileea. in centrul povestirii se afla Miriam (Maria), avandu-l alaturi pe Iosif, din clipa fiorului Bunei Vestiri pana la nasterea pruncului Isus in ieslea din preajma Nazaretului. Veti descoperi in aceste pagini o convingatoare oda dedicata femeii si maternitatii.
Simfonia lupului de Marius Daniel Popescu
PREMIUL ROBERT WALSER pentru debut in 2008
Un roman invaluitor, un personaj a carui voce iti ramane ca un ecou in suflet, pentru ca are ceva de incantatie, de poveste spusa cuiva foarte drag, fragil si apropiat ca un alt tu insuti. Din felii de amintire, generoase uneori, prelungi, alteori fulgeratoare ca zvacnitura unui blit, prind viata cateva lumi care, toate, locuiesc intr-un singur suflet si-i compun simfonia. Anii copilariei, figura bunicii, nefirescul despartirii parintilor, moartea tatalui, prietenii, primul trup de femeie strans in brate, cumparaturile din supermagazin, un suras al sotiei, creioanele colorate ascutite cu grija paterna pentru cele doua fetite, jucariile – iata, intr-o enumerare incapabila, din pacate, sa-i redea toata frumusetea si amplitudinea constructiei, Simfonia lupului. „Cand sunt sofer, nu sunt scriitor si, cand nu mai sunt sofer, sunt Marius Daniel Popescu, care poate sa fie tata, scriitor, invitat la o petrecere, roman, elvetian. Ajuns in Elvetia, indragostit de o elvetianca, mi-am dat seama ca trebuie sa o iau de la zero, la propriu si la figurat.” (Marius Daniel Popescu) Copil crescut de bunica, student la silvicultura si poet in „Cercul de la Brasov”, Marius Daniel Popescu pleaca din tara in 1990 si se stabiliste in Elvetia. E salahor, taietor de lemne, sofer de autobuz, „impresar literar” pentru detinutii dintr-o inchisoare de maxima siguranta, jucator semiprofesionist de fotbal, director de ziar. Autor al „cartii anului” – Simfonia lupului –, primeste Premiul Robert Walser. „Romanul ne-a impresionat prin stil si naratiune. El instaureaza o innoire in traditia literara, si acest lucru ne-a impresionat pe toti.” (Daniel Rothenbuhler, presedintele juriului)
