Ines a sufletului meu de Isabel Allende
Scriitoarea chiliana Isabel Allende este o povestitoare fabuloasa, ale carei carti, traduse in peste treizeci de limbi, se vand in milioane de exemplare si au devenit bestselleruri pe patru continente.
Nimic nu parea sa o predestineze pe Inés Suárez, o croitoreasa spaniola frumusica si modesta, unei vieti iesite din comun. insa Inés se hotaraste sa-si regaseasca sotul, plecat la razboi dincolo de Ocean, si astfel tanara ajunge in Americi, unde o asteapta o noua iubire, dar si o viata plina de lupte grele si rare momente de fericire. Alaturi de capitanul Pedro de Valvidia, aceasta eroina a Spaniei de care istoria s-a ocupat atat de putin ajunge adevarata intemeietoare a Chilelui.
Povestea de iubire dintre Pedro si Inés, ce dureaza mai bine de treizeci de ani, e traita cu intreaga disperare si intensitate conferite de o existenta mereu primejduita de iminenta unui razboi cu indienii mapuche. Trecand prin toate primejdiile imaginabile, convertindu-se deopotriva in sfetnic, strateg, infirmiera improvizata, dar si in mama spirituala a colonistilor, Inés isi asuma un ultim rol, pe cel de cronicar al evenimentelor care au precedat intemeierea statului Chile, si isi relateaza povestea de dragoste si tradare.
„Cea mai ambitioasa carte a lui Isabel Allende, Inés a sufletului meu are trei ingrediente irezistibile: pasiunea, iubirea si dorinta. “ Washington Post
„Iubirea dintre Inés si Pedro de Valvidia este atotbiruitoare si le da puterea de a cuceri o tara salbatica precum Chile. Un roman plin de actiune, in care se impletesc razboiul si dragostea!“ Le Nouvelliste
„Inés a sufletului meu e un roman plin de culoare si senzualitate. Inés este cu adevarat o eroina a vremii ei iar Allende stie sa respecte faptul istoric.“ Star Tribune
„In Inés a sufletului meu Isabel Allende surprinde jocul de lumini si umbre ce a insotit cucerirea regatului Chile, si o face cu enorm talent si obiectivitate istorica.“ El Mundo
ISABEL ALLENDE, nepoata fostului presedinte chilian Salvador Allende, s-a nascut in 1942 la Lima, in Peru. Isi petrece copilaria in Chile, iar in timpul dictaturii lui Pinochet se refugiaza in Venezuela, unde ramane timp de cincisprezece ani si lucreaza ca ziarista. in 1982, primul sau roman, Casa spiritelor, are un succes fulminant si devine imediat bestseller international. in 1984 publica Despre dragoste si umbra, apoi Eva Luna (1987), Povestirile Evei Luna (1989) si Planul infinit (1991).
Un an mai tarziu fiica scriitoarei moare in urma unei crize de porfirie. Urmatoarea ei carte, Paula (1994) ii este dedicata. De acelasi succes se bucura insolitul volum Afrodita (1997), romanele Fiica norocului (1999) si Portret in sepia (2000), volumul de memorii tara mea inventata (2003) si romanul Zorro (2005). In 2006, ii apare romanul Inés a sufletului meu, iar in toamna lui 2007 publica romanul autobiografic Suma zilelor. in 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, iar in 2004 a fost primita in American Academy of Arts and Letters.
Moartea lenta a Lucianei B. de Guillermo Martinez
Romanul Moartea lenta a Lucianei B. a fost tradus in mai bine de douazeci de tari si votat de catre criticii spanioli in randul primelor zece carti ale anului.
Ce ii uneste pe cei doi scriitori din paginile romanului lui Martínez, unul retras si introvertit, mai putin iubit de public si critica, celalalt extrovertit, bucurandu-se de apreciere unanima? Luciana B., care a lucrat in trecut alaturi de ei, declansand o rivalitate personala intre cei doi barbati, prelungire a conflictului lor in plan profesional.
O serie de tragedii ii rapesc Lucianei B., rand pe rand, logodnicul si aproape toti membrii familiei. Neputandu-se resemna cu gandul ca totul nu a fost decat un lant de accidente, tanara femeie are convin-gerea ca este victima unui plan de razbunare bine pus la cale de catre Kloster, un romancier aclamat de critica si public deopotriva, alaturi de care a lucrat cu multi ani in urma. In incercarea ei de a descoperi adevarul, Luciana cere ajutorul unui barbat pe care l-a cunoscut in trecut, scriitor la randul lui. Acesta accepta, mai mult ca pe o provocare artistica la inceput, sa o sustina. Povestea capata un aer de mister si irealitate, revenind obsesiv la teoria probabilitatilor si modul in care se impleteste ea cu hazardul, dand nastere unor intamplari incredibile.
„Acest roman este o meditatie asupra hazardului, a razbunarii, a puterii literaturii, a intamplarii si a cauzalitatii, dar si a incredibilei forte a sentimentelor umane, fie ca vorbim despre dragoste sau ura. La fel de inteligent si de erudit ca Borges (face referiri la Descartes, Thomas Mann, Jean-Fran¢ois Lyotard si Henry James, printre altii), Martínez scrie un roman care se dovedeste a fi in egala masura un thriller captivant, intr-un stil irezistibil de convingator si limpede.“ The Independent
„Dramatismul, ambiguitatea, dorinta de dreptate si razbunare sunt elementele cu care jongleaza Guillermo Martínez pentru a construi aceasta carte surprinzatoare. Ceea ce parea la inceput a fi parte a unei povesti in rama cunoaste o evolutie neasteptata, capatand proportiile unui roman puternic.“ El País
Guillermo Martínez s-a nascut in Bahía Blanca, Argentina, in 1962. Debuteaza la varsta de nouasprezece ani cu volumul de povestiri La jungla sin bestias, recompensat cu Premio Nacional Roberto Arlt. in 1984 se muta la Buenos Aires, unde isi sustine doctoratul in logica matematica. in 1988 scrie un al doilea volum de povestiri, Infierno Grande, pentru care primeste premiul acordat de Fondo Nacional de las Artes. In 1993 Martínez isi publica primul roman, Despre Roderer (Acerca de Roderer; Humanitas, 2008), si participa la Forumul hispanoamerican al tinerilor scriitori de la Málaga. in scurt timp pleaca la Oxford cu o bursa post-doctorala de doi ani acordata pentru studiul aprofundat al matematicii.
In 1998 ii apare un nou roman, La mujer del maestro, iar in anii urmatori, gratie succesului dobandit de cartile sale atat in Argentina, cat si in strainatate, primeste burse pentru literatura si participa la programe internationale pentru scriitori. In 2003 Martínez publica un volum de eseuri intitulat Borges y la matemática, punand in lumina apropierea estetica dintre literatura si matematica, legatura profunda care poate fi detectata la nivelul mecanismelor structurale si de abstractizare folosite de cele doua domenii, in aparenta atat de diferite.
Romanul Crímenes imperceptibles (2003), distins cu Premio Planeta Argentina, aparut in colectia „Raftul Denisei“ sub titlul Crimele din Oxford, a fost tradus pana acum in peste treizeci de tari si adaptat pentru marele ecran la inceputul anului 2008, in regia lui Alejandro de la Iglesia, avandu-i ca protagonisti pe Elijah Wood, John Hurt si Leonor Watling. in anul 2005 publica un volum de articole si eseuri intitulat La fórmula de la inmortalidad, iar in 2007, Moartea lenta a Lucianei B. (La muerte lenta de Luciana B.), roman tradus in peste douazeci de tari si votat de catre criticii spanioli in randul primelor zece carti ale anului.
Ani de asteptare de Fumiko Enchi
Roman distins cu Premiul Noma (1957)
La sfarsitul secolului al XIX-lea, in Japonia, a-ti onora sotia inseamna a-i da dreptul de a alege concubinele care sa locuiasca impreuna cu familia. Tomo Shirakawa e trimisa la Tokio pentru a cumpara o tanara servitoare, care urmeaza a-i satisface toate dorintele sotului ei, Yukitomo, un inalt demnitar obisnuit sa duca o viata de excese. Aceasta este Suga, o fata frumoasa de cincisprezece ani, a carei familie o vinde ca metresa, pentru a-si asigura un trai decent. Cum cercul a fost deschis, pentru Tomo incepe o viata de umiliri social acceptate, caci in gratiile stapanului vor intra, de-a lungul anilor, extrovertita si baietoasa Yumi, apoi seducatoarea Miya, una dintre nurorile familiei, pe langa nenumarate gheise. Stapana casei isi pastreaza insa autoritatea cu intelepciune, simtind chiar mila sau grija materna pentru aceste femei care sunt, la randul lor, victime. Sub masca de sotie devotata, Tomo e chinuita de revolta, furie, spaima, dorinta neimpartasita, dar nu incalca niciodata codul de comportament impus de societate si validat de traditie, cu o exceptie: ultima ei dorinta.
In Japonia epocii Meiji, o sotie primeste cererea expresa a sotului de a-i gasi o concubina. Semn de incredere, dar si inceput al dramei. Delicata Suga, baietoasa Yumi, seducatoarea Miya – toate vor deveni metresele lui Yukitomo, spre disperarea alba, tacuta, consfintita de codul feudal, a sotiei lui. Povestea hipnotizanta a unei femei, dar si o saga de familie plina de secrete intunecate, Ani de asteptare este o carte „soptita“, cum o numeste chiar autoarea, despre roluri si scenarii sociale, incest si feminitate.
„Romanul Ani de asteptare este o opera majora a literaturii japoneze postbelice, profunda si emotionanta. Personajele sunt palpabile, iar stilul lui Fumiko Enchi abunda in imagini picturale, fara nici o nota de artificialitate. Un roman care face parte din canon.“ World Literature Today
„Captivant, plin de sensibilitate si de suspans!“ Charles Beardsley
„Un roman superb scris, care pune cele mai surprinzatoare probleme de ordin moral, prin prisma unei experiente feminine.“ 500 Great Books by Women
„Fumiko Enchi este o scriitoare extrem de inteligenta, de subtila psihologic si de rafinata emotional.“ Monumenta Nipponica
Fumiko Enchi s-a nascut in 1905, la Tokio, in familia literatului japonez Kazutoshi Ueda. Avand o sanatate precara inca din copilarie, este educata acasa, cu preceptori, si astfel ia contact de timpuriu cu literatura orientala si occidentala. Debuteaza in anii ’20 cu piese de teatru, iar primul roman, Kaze no gotoki kotoba (Cuvinte ca vantul), ii este publicat in 1939. Dupa un an, ii apare romanul Ten no sachi, umi no sachi (Comorile cerului si ale marii).
In 1943, publica Shunju (Primavara si toamna). Romanul Onnazaka (Ani de asteptare), 1957, este distins cu Premiul Noma. Onna men (Mastile) apare in 1958, urmat de Saimu (Ceata), in 1976. in paralel, publica piese de teatru si traduceri, printre care si cele zece volume ale Povestii lui Genji, talmacite in japoneza moderna. Pentru scrierile sale, Fumiko Enchi a fost recompensata cu Premiul Tanizaki in 1969 si Ordinul Japoniei in 1985. Moare in 1986, in urma unui atac de cord.
Viata si vremurile lui Michael K de J. M. Coetzee
Roman distins cu Booker Prize in Marea Britanie in 1983.
Viata pare sa fi intrat pe un fagas lipsit de suferinta, dar si de bucurie, pentru Michael K, un barbat de culoare din Cape Town. Orfan de tata, petrecandu-si copilaria stigmatizata departe de mama, in camine si centre de reeducare, tanarul devine gradinar in slujba consiliului local. Nimic nu pare sa-i tulbure traiul monoton, pana in clipa cand mama sa, grav bolnava, ia hotararea de a se intoarce in tinuturile natale, unde doreste sa-si sfarseasca zilele, departe de orasul sfasiat de un raboi civil care nu este al lor si pe care nu il inteleg, dar ale carui consecinte le afecteaza in mod direct vietile. Urcandu-si mama si putina avutie intr-un carucior improvizat, Michael K incepe o adevãrata odisee printr-o lume care-si poarta la vedere cicatricile mereu reinnoite ale unei istorii tragice. Drumul catre Prince Albert, acolo unde se sfarseste viata mamei sale, e plin de violenta, foame, pericole, ocolisuri, ascunzatori, soldati fanatici sau dezertori. Povestea lui Michael K este insa una a supravietuirii lipsite de iluzii, spusa in stilul alb, plin de forta, care l-a consacrat pe J.M. Coetzee.
„Viata si vremurile lui Michael K este o carte care te subjuga. Dramatismul povestii creeaza un vacuum care te soarbe si, pe masura ce te adancesti in lectura, descoperi un erou curajos, de neclintit, un adevarat artist al evadarii in mijlocul unei lumi aflate intr-o continua lupta.“ (The New York Times)
„O capodopera dura si limpede, asemenea unui diamant indelung slefuit.“ (Los Angeles Times)
„Nici unul dintre aceste cuvinte nu a fost folosit pana acum pentru a descrie stilul lui Coetzee: baroc, ametitor, plin de culoare, exuberant, hiperbolic, hiperrealist, fantastic, picaresc, tragicomic, palpitant, viguros, plin de viata.“ (The Independent)
„O carte care iti purifica simturile in asemenea masura, incat pare ca ochiul iti devine mai ager, iar auzul mai ascutit.“ (The New York Times Book Review)
„Un roman uluitor: lucid, pictural, emotionant...“ (The Observer)
John Maxwell Coetzee s-a nascut la Cape Town, in Africa de Sud, la 9 februarie 1940. isi incheie stralucit studiile de literatura engleza si matematica la University of Cape Town in 1961, apoi se muta in Anglia, unde lucreaza ca programator. Isi ia doctoratul cu o teza despre Samuel Beckett la University of Texas, Austin (1965-1969), si tine cursuri de literatura la New York pana in 1971, cand se intoarce la Cape Town, pentru a preda la universitate. Debuteaza cu romanul Dusklands (1974), urmat de In the Heart of the Country (1977) si Asteptandu-i pe barbari (Waiting for the Barbarians, 1980; Humanitas, 2005), care ii aduce James Tait Black Memorial Prize, precum si consacrarea internationala. Publica apoi Viata si vremurile lui Michael K (Life & Times of Michael K, 1983), distins cu Booker Prize si Prix Femina Étranger, Foe (1986 – Jerusalem Prize, 1987), The Age of Iron (1990 – The Sunday Express Book of the Year) si Maestrul din Petersburg (The Master of Petersburg, 1994 – Irish Times International Fiction Prize, 1995; Humanitas Fiction, 2008).
In 1997 ii apare un prim roman autobiografic, Boyhood, urmat de Youth, in 2002. Militant pentru drepturile animalelor, Coetzee publica in 1999 volumul The Lives of Animals. Romanul Dezonoare (Disgrace, 1999; Humanitas, 2006) ii aduce din nou Booker Prize, iar Elizabeth Costello (2003), Slow Man (2005) si Diary of a Bad Year (2007) se bucura de o foarte buna receptare. Publica, de asemenea, eseuri filozofice si literare. Din 2002 traieste in Australia, fiind pro-fesor emerit la University of Adelaide. In 2003 primeste Premiul Nobel pentru literatura.
Cercul nebunilor de John Cowper Powys
Romanele lui John Cowper Powys sunt singurele din literatura engleza capabile sa rivalizeze cu scrierile lui Tolstoi sau Dostoievski.“ George Steiner
De trei generatii, stapanii domeniului Ashover sunt prinsi intr-un cerc amoros din care nu pot iesi, blestemati sa se indragosteasca de femei de conditie joasa. Iubirile interzise nasc monstri, anomalii, bastarzi condamnati sa fie ascunsi de lumina zilei si de ochii oamenilor. Iar acesta este doar inceputul drumului autodistructiv pe care pare sa fi pornit semintia Ashover. Nici copiii rezultati din aliantele incheiate cu familii de acelasi rang nu se dovedesc a fi urmasi demni sa duca mai departe sperantele parintilor.
Rook, fiul cel mare, este victima unei cumplite frigiditati sentimentale, care il face incapabil sa aleaga intre trei femei indragostite de el (Netta, Ann si Nell), iar Lexie, mezinul, bolnav si frustrat, se agata cu disperare de viata, constient, in acelasi timp, de apropierea implacabila a sfarsitului. Pentru a evita nenorocirea care pare sa se abata asupra familiei sale, Lady Ashover incearca sa puna in practica un plan prin care sa-l smulga pe intaiul ei nascut, Rook, din bratele iubitei sale, Netta, impingandu-l spre o casatorie „onorabila“. Vor reusi dragostea si inteligenta afectiva feminina sa rezolve tensiunile existentiale ale celor doi protagonisti care au uitat adevarurile fundamentale ale vietii?
„John Cowper Powys este o carte vie. intalnirea cu el inseamna oglindirea in fantana marii creatii.“ Henry Miller
„Asemenea pasarii Phoenix, din Cercul nebunilor se ridica frumoasa pasare a iubirii. Caci John Cowper Powys este inainte de toate un romancier al iubirii, unul dintre cei mai mari pe care i-a dat literatura engleza.“ Diane de Margerie
„Taramul lui John Cowper Powys este plin de primejdii. Cititorul poate rataci ani la rand, ca un prizonier vrajit, prin acest univers paralel, fara a-i atinge vreodata granitele.“ The Guardian
John Cowper Powys (1872-1963) s-a nascut in districtul britanic Derbyshire, intr-o familie printre descendentii careia se numara poetii John Donne si William Cowper. Urmeaza cursuri de literatura la Cambridge. Vreme de treizeci de ani a locuit in Statele Unite ale Americii, unde a fost profesor si conferentiar. in 1935 a revenit in Europa, stabilindu-se definitiv in tara Galilor. A fost un scriitor prolific, Philip Larkin numindu-l „un urias vulcan literar mitopoetic“.
Printre romanele sale cele mai apreciate se numara Cercul nebunilor (Ducdame, 1925), Wolf Solent (1929), A Glastonbury Romance (1933), Weymouth Sands (1934), Maiden Castle (1937) si Porius (1940). Dar John Cowper Powys nu s-a limitat doar la aria fictiunii, ci a publicat si volume de eseistica, critica literara si filo-zofie, dintre care amintim: The War and Culture (1914), The Meaning of Culture (1929), The Philosophy of Solitude (1933), The Pleasures of Literature (1938) si In Spite of: A Philosophy for Everyone (1953), precum si o remarcabila Autobiografie (1934).
S-a bucurat de o larga recunoastere, fiind apreciat de personalitati precum Theodore Dreisder, Henry Miller, Iris Murdoch, Elias Canetti si Angus Wilson. in 1958 a fost rasplatit cu distinctia Bronze Plaque, oferita de Freie Akademie der Künste Hamburg, si astfel recunoscut drept o figura marcanta a literaturii europene.
