Povesteam la începutul săptămânii despre cele şase Pietre ale Infinitului, nestematele cu puteri extraordinare în jurul cărora sunt concentrate aventurile supereroilor din filmele Marvel. Un comentariu al unui cititor ne-a făcut să ne reamintim cât de puţine ştie publicul din România despre diferenţele dintre benzile desenate şi ecranizările lor. Iată mai jos câteva explicaţii despre cum vânzarea drepturilor de ecranizare ale unui personaj către un anumit studio destramă prietenii, echipe şi colaborări din universul benzilor desenate.
Până în 2008, când Marvel Studios lansează Iron Man, primul film realizat "in house", Marvel Comics avea deja o experienţă de decenii în cedarea unor anumite personaje pentru adaptarea lor pentru micul sau marele ecran. Primul a fost Căpitanul America, protagonist al unui serial de 15 episoade în 1944, pe când compania Marvel Comics se numea Timely Comics. Istoria adaptărilor după benzi desenate Marvel este mai degrabă sumbră, cu eşecuri de casă (Howard the Duck, 1986), filme lansate direct pe casetă video (The Punisher, 1989) sau pur şi simplu uitate în sertar (The Fantastic Four, 1994).
Totul se schimbă în 1998, când Blade, o producţie New Line Cinema, are încasări de 140 de milioane de dolari în lumea întreagă. În 2000 urmează X-Men, producţie 20th Century Fox, iar în 2002 Spider-Man, o producţie Columbia Pictures. Hulk ajunge în 2003 la Universal Studios, The Punisher în 2004 la Artisan Entertainment, The Fantastic Four la 20th Century Fox un an mai târziu şi Ghost Rider la Columbia Pictures în 2006. Vorbim de supereroi ale căror aventuri s-au intersectat de nenumărate ori în paginile cărţilor de benzi desenate, dar care pe marele ecran vor fi despărţiţi pentru totdeauna de contractele de sute de pagini semnate între Marvel Comics şi studiouri.
O singură privire aruncată imaginii ataşate acestui articol este cât se poate de grăitoare cu privire la schimbările drastice pe care poveştile supereroilor le-au suportat pentru adaptările cinematografice. În prim-plan îi vedem, faţă în faţă, pe Wolverine şi Căpitanul America. În spatele lor, Adam Warlock este flancat de Mr. Fantastic, Spider-Man şi Surferul de Argint. În versiunea extinsă a acestei coperte a primului număr din The Infinity Wars - aventura galactică spre care se îndreaptă toate filmele Marvel lansate din 2008 încoace - în dreapta îi vedem pe Thor şi Profesorul X, cu Iron Man şi The Thing în spate, iar în extrema stângă pe Drax the Destroyer, unul dintre Gardienii Galaxiei. Beast, Daredevil, Doctor Strange, Cyclops şi Moon Knight apar şi ei pe coperta Infinity War, printre mulţi, mulţi alţii.
Ei bine, toţi aceşti supereroi vor fi implicaţi de partea binelui în lupta supremă cu Thanos, titanul interpretat de Josh Brolin în filmele Marvel. Cu ajutorul celor şase Pietre ale Infinitului încrustate pe celebra Mănuşă a Infinitului (aici detalii despre puterea ei şi intenţiile lui Thanos), supervillain-ul unui întreg deceniu de filme Marvel se va dezlănţui în cele două filme Avengers: Infinity War, aşteptate în 2018 şi 2019.
Deşi fanii benzilor desenate cu siguranţă şi-ar dori să vadă pe marele ecran o echipă intactă de supereroi, din punct de vedere cinematografic interdicţiile de folosire ale X-Men, Cei patru fantastici, Daredevil şi alţii ar putea să fie benefice. Dacă pe pagina de hârtie poţi petrece oricât timp vrei concentrându-te pe fiecare erou în parte, pe marele ecran o aglomeraţie de personaje nu poate decât să strice. Sunt mari şanse ca din zecile de supereroi din imagine, doar zece sau cel mult 15 să îşi facă apariţia în cele două filme Infinity War, ceea ce ar ajuta scenariul şi acţiunea să aibă o coerenţă mai mare.
Până la răfuiala galactică din 2018 şi 2019, vom primi indicii despre componenţa finală a ofensivei binelui în Căpitanul America: Războiul civil (6 mai 2016), Doctor Strange (4 noiembrie 2016), Gardienii galaxiei 2 (5 mai 2017), noul film cu Spider-Man (28 iulie 2017), Thor: Ragnarok (3 noiembrie 2017) şi Black Panther (6 iulie 2018).
Părerea ta
Spune-ţi părerea